Someleria este, în zilele noastre, o meserie din grupa serviciilor bazată pe aptitudini.

Pe scurt, somelierul se ocupă de vânzarea vinului, fiind veriga de legătură între producător sau comerciant și consumator. Plasată inițial în sfera de restaurație turistică (restaurant, cramă), someleria s-a extins în toate domeniile conexe vânzărilor de produse specifice (producători, importatori, comercianți en gros și en detaille). Un bun somelier trebuie să fie înzestrat cu aptitudini (senzoriale, de comunicare, de servicii, etc.) pe care să le dezvolte și să le completeze cu un bagaj foarte amplu de noțiuni și cunoștiințe polivalente (istorie, geografie, religie, chimie, fizică, agronomie, tehnologii, legislație, comerț și gestiune, marketing, limbi străine, etc.).

Pentru că am povestit ce înseamnă somelierul, în continuare vă prezint câteva din gesturile la care trebuie să fiți atenți atunci când sunteți serviți de un somelier.

1. Uitaţi de „taxa de dop’’  – Este factorul care dăunează foarte mult viticulturii și segmentului HORECA în România. Este o concurență neloială care promovează incompetența și submediocritatea.

Dacă vreți, este mituirea somelierului/ospătarului pentru a oferi vinul „X” indiferent de felul de mâncare consumat. Oferiți clientului vinul care completează cel mai bine masa pe care o servește, nu sticla care are dopul „cel mai valoros”. Încercați să câștigați altfel încrederea clientului. Este valabil și pentru somelierii care își desfasoară activitatea în magazine specializate. Din păcate, deocamdată, nu ne numărăm printre țările cu o cultură a serviciilor din ospitalitate.

2. Fiţi realişti – Vorbiți frumos despre vin dar nu faceți din vinuri simple și corecte capodopere. S-ar putea să aveți clienți care să se priceapă mai bine la vin ca dumneavoastră și să vă râdă în nas.

Numărul pasionaților din domeniu crește, ceea ce este îmbucurător. Așadar nu lăudați toate vinurile, fiți „fairplay” și nu încercați să vă impuneți doar propriul gust/preferința.

3. Uitați de aerele de superioritate – Nu știți niciodată când stă la masă un client mai connoisseur ca dumneavoastră. Nu cred că există ceva mai stânjenitor decât să vă corecteze în fața întregului restaurant în timp ce decantați cu mare fast o sticlă de vin, ce conține un soi roșu simplu din anul anterior.

E un efort egal cu zero, în loc să-ți aducă un plus de tips, îți faci un deserviciu, și riști să achiți din propriul buzunar vinul ce tocmai l-ai agresat prin aerare excesivă.

4. Masa și vinul trebuie să se complementeze – Scopul clientului este să se bucure de o experiență gastronomică de neuitat. Nu trebuie să domine nici mâncarea nici vinul, trebuie găsit echilibrul dintre arome, ș.a. Atunci când asocierea mâncare-vin este echilibrată, fără ca un anumit gust sa fie dominant, caracteristicile vinului rămân, în principiu, neschimbate.

5. Oferiți clientului mai multe variante – Indiferent dacă vă cere ajutorul la asocierea unui vin cu un preparat culinar sau invers, oferiți-i mai multe posibilități la prețuri/calitate diferite. Astfel evitați întrebarea: „ceva mai ieftin nu aveți?” sau „auzi, io am față de așa ceva!?”.

În cazul în care observați că serviți turiști, recomandați pe cât posibil vinurile din soiuri autohtone. Nimic nu e mai frumos decât să-l vezi pe client încântat de o Fetească Neagră, de exemplu.

6. Dacă există o persoană cu dizabilități la masă purtați-vă natural – Nu trebuie să o favorizați, nu trebuie să vă uitați cu milă la ea, trebuie doar să vă comportați ca și cu celelalte persoane de la masă. Dacă a venit la restaurant cu un asistent personal adresați-vă persoanei cu dizabilități când îi vine rândul (nu asistentului personal).

7. Zâmbiți, fiți prietenoși! – Clienții nu merg la restaurant să primească lecții despre vin. Doresc să se simtă bine, să savureze o mâncare bine pregătită cu un vin bine asociat. Ajutați-i să petreacă o seară plăcută. În acest mod îl poți câștiga de partea ta din punct de vedere al viitoarei alegeri fie a locației, sau chiar a ta personală.

8. Cunoașteți vinurile pe care le aveți listate – Fiecare vin are o poveste. În timpul procesului de decantare (când este necesar) povestiți vinul, pământul, crama, oamenii. Toate acestea doar dacă dețineți informațiile corecte.

9. Promovați cultura vinului – Scopul dumneavoastră nu este doar să atrageți clienți mai mulți și să faceți „show-uri” la restaurant! Adevărata misiune constă în promovarea culturii vinului și educarea consumatorilor! Aveți o responsabilitate mare! Învățați câteva repere despre România viticolă.

10. Vedeți cum o fac alții mai buni – Cele mai apropiate restaurante cu stea Michelin sunt în UNGARIA, Budapesta, 4 la număr (de exemplu Borkonyha Winekitchen), ce ziceti de o vizită!? Participați la cât mai multe târguri de specialitate, master class-uri și workshop-uri din domeniu.

11. Fără compromisuri! – Poate fi cel mai snob și mai bogat client la masă, nu îi dăm cola la vin roșu.

12. Modest, nu arogant – Smerenia (să nu o confundăm cu umilința) este un cuvânt uitat complet în viti/vinicultura românească.

Trebuie să porniți de la ideea că omul doar strică din ceea ce ne oferă natura. Marii enologi sunt cei care reușesc să strice doar foarte puțin.

13. Învățați, învățați și iar învățați! – Dar pentru a face bine această meserie, în primul rând, trebuie să învățați, să vă educați, să degustați!

Nu ajunge să știți doar teoria, precum nu ajunge nici să aveți mii de etichete degustate pe an. Trebuie combinate cele două!

➡ Comandă aici revista fwdBV