Brașovul va depăși, probabil, anul acesta, un milion de turiști atrași în structurile de cazare. Este un lucru îmbucurător că Brașovul rămâne probabil al treilea oraș turistic din România, după București și Constanța, cu amendamentul că Brașovul atrage turiști tot timpul anului, pe când orașul de pe litoral are majoritatea vizitatorilor grupați în lunile de vară.

În timp ce antreprenorii brașoveni încearcă să pună la dispoziția turiștilor tot mai multe camere și să ofere tot mai multe posibilități de petrecere a timpului, autoritățile rămân restante la a îmbunătăți căile de acces spre Brașov și spre zonele turistice din județ.

Nu este ușor să ajungi aici, o spun toți turiștii străini care se gândesc la un sejur în orașul nostru. Dar măcar, atunci când ajungi, ai ce vedea. Mai e de lucrat puțin la fațade, la muzee, dar plăcerea de a ajunge în kilometrul zero al Brașovului – Piața Sfatului – nu se poate măsura în cuvinte chiar și pentru localnici.

Totuși, pentru a avea venituri mai mari din turism, pentru că acum sumele atrase de hotelieri, de restaurante și cafenele, nu se ridică nici la 1% din PIB-ul orașului, Brașovul ar putea să își pună la punct infrastructura, să își modernizeze obiectivele istorice – unele dintre ele stând în paragină de ani de zile.

Ne mândrim cu Brașovul nostru în fața oricui, dar facem acest lucru abia după ce vedem alte orașe din țară. Prin comparație, stăm bine.

Pierdem turiștii din cauza personalului nepregătit din HORECA?

Totuși, am ajuns în punctul în care Brașovul poate începe să își piardă turiștii deoarece oamenii care lucrează în turism nu mai au pregătirea necesară pentru a îi servi pe vizitatori cum este nevoie. Majoritatea pleacă dincolo, pe salarii mari, într-o lume în care se simt mai apreciați. Propriuetarii de hoteluri sau de restaurante se plâng că nu găsesc personal bine pregătit, iar după ce fac o calificare la locul de muncă, aceștia preferă să plece în locuri unde obțin salarii mai bune.

Fluctuația forței de muncă în HORECA este mult mai mare decât în alte zone economice, iar salvarea nu poate veni decât de „sus”, printr-o schimbare corectă a filozofiei de abordare a economiei – să nu mai fim țara cu cele mai mici salarii din UE și cu cele mai mari taxe. Poate că s-ar schimba ceva ți în nicelul de trai al celor care muncesc în acest domeniu.