Tendința către perfecționism este cea care ne face să ne simțim foarte incomod. Avem pretenția să fim mereu veseli, mereu pozitivi, mereu sănătoși și orice perioadă în care lucrurile nu sunt așa cum ar trebui să fie – în acea viziune perfectă pe care o avem – ne panichează. Ne simțim responsabili și, în loc să admitem că parcurgem o perioadă mai grea, ne stresăm și mai tare. Avem mereu alte așteptări de la noi, proiectăm mereu obiective în viitor, în funcție de ceva sau de cineva. Însă doar noi suntem cei care putem face din viața noastră imperfectă cel mai bun lucru care ni se poate întâmpla.

De ceva timp, mi-am dat seama că am o predispoziție către perfecționism. Am pendulat la limita dintre disponibilitatea de a face ceva foarte bine și încrâncenarea de a atinge niște standarde aberante. Mi-am dat seama că perfecționismul meu nesănătos poate să se vindece în momentul în care am fost invitată la o conferință: am avut un discurs bun, participanții au fost de-a dreptul încântați, dar eu continuam să-mi rememorez evoluția, doar-doar voi surprinde ceva ce am greșit. Am observat și m-am oprit. Și mi-am zis: ”Bravo!”. Așa că, mărturisesc: ”My name is Toni and I am a perfectionist”.

Ce este de făcut?

Drept urmare, am alcătuit o listă pentru noi toți aceia care ajungem să fim, de multe ori, cei mai aspri critici ai noștri. Îmi place să o recitesc din când în când.

1. Recunoaște că ai o predispoziție către perfecționismul nesănătos!

Sigur că rezultatele cele mai bune sunt produse de cei devotați unei munci de calitate și care se străduiesc. Admirația noastră nu se va îndrepta niciodată către aceia care spun: ”merge și așa!”. Doar că este o mare diferență între a te strădui să obții ”perfecțiunea” și a te îngrijora că nu o vei obține. În momentul în care pretindem că am putea face ceva ”perfect”, deja suntem într-un mare pericol, pentru că s-ar putea ca teama și îngrijorarea că nu vom reuși să ne oprească din drum.

2. Acceptă că poți greși!

Sunt momente în care, dacă ne temem prea tare de nereușită, ne blocăm orice dorință de a încerca. Scenariul pe care ni-l creăm atunci când ne este frică de un eșec poate fi foarte credibil, doar că este doar o închipuire a minții noastre. Oricât de grav ar fi să nu reușim, este mai grav să nu încercăm niciodată. Condiția foarte importantă este să ne străduim. Să ne străduim și mai tare. Să depunem tot efortul de care suntem capabili. Pentru că este important să fim mulțumiți de cât de mult am muncit.

3. Greșelile tale sunt faptele tale pe care le poți corecta!

Ne putem simți vinovați atunci când facem o greșeală. Important este să nu avem senzația că suntem ”greșiți”. Atunci când suntem perfecționiști, avem mari șanse ca orice greșeală să ne afecteze, să ne dezechilibreze sau să ne facă să ne întrebăm dacă vom reuși vreodată. Evident că îndoiala este foarte bună, doar prostul nu se îndoiește niciodată de sine. Când avem un eșec, putem alege să ne învățăm lecția pentru data viitoare și să acționăm în consecință.

4. Stabilește-ți obiective pe care să crezi că le poți duce la îndeplinire!

În momentul în care ne setăm din start ținte îndepărtate, suntem condamnați să eșuăm. O parte din creierul nostru ne va spune în permanență că suntem nerealiști, chiar dacă nu o va face cu glas tare. Și ceea ce ne spunem noi înșine va deveni realitatea noastră. O variantă mai bună este să spargem dezideratul final în repere intermediare și să ne concentrăm pe atingerea lor.

5. Lasă loc pentru surprize și nu te crampona de plan!

Lumea este într-o continuă schimbare. Este posibil ca scenariul pe care ni-l facem să depindă și de realitatea înconjurătoare, pe care nu o controlăm. Dacă am putea fi suficient de flexibili, ne-am putea adapta pe parcurs. Stă în puterea noastră să o luăm din nou de la început.

getting-work-done

6. Compară-te cu tine însuți și renunță la a te compara cu ceilalți!

Vor exista mereu alții care sunt mai buni, mai frumoși, mai deștepți, mai bogați decât noi. Indiferent cine anume suntem sau ce facem, va fi altcineva care ne va depăși. Am putea fie să renunțăm, pentru că nu vom putea fi niciodată ca cel/cea pe care îl considerăm referința într-un anumit domeniu sau am putea să ne străduim în permanență să ne depășim pe noi înșine. Câte un pic în fiecare zi. Nu vom atinge niciodată perfecțiunea, dar vom deveni cea mai bună variantă a noastră.

➡ Citește articolul complet în #3 al revistei fwdBV