Să construim cu cap!

Brașovul se extinde în fiecare zi. Este ca o inimă care bate în centrul unei țări bătute de soartă, care caută să trăiască în ciuda faptului că în fruntea ei stau doar indivizi care se chinuie în fiecare zi să o dezlege de la aparatele care o țin în viață.

În ciuda unor guvernanți care nu ar putea să se descurce nicicum în mediu privat, o mână de oameni se încăpățânează să facă ceva aici – să construiască, să producă, să aducă ceva în plus stilului de viață al românilor, astfel încât aceștia să continue să rămână în țară și să nu plece la cules de căpșuni prin Spania sau Portugalia.

Brașovul atrage anual 10.000 de noi cetățeni, dornici să miște cumva lucrurile aici, în mijlocul țării, iar ideile lor să se extindă în celelalte zone. Evident că în momentul în care îți crește numărul de locuitori, ai nevoie ca aceștia să locuiască undeva, să își plătească taxele pentru ca tu – administrație – să îi investești în străzi mai bune, în cultură, în turism, astfel încât acești bani să atragă alte sume la buget.

E drept că nu orice zonă din Brașov se pretează noilor dezvoltări rezidențiale. Și nici nu ar trebui să fie așa. Dar cine se plânge că fostele fabrici s-au transformat în mall-uri sau blocuri sunt tocmai acele persoane care au votat în fruntea țării niște personaje care nu au urmărit decât distrugerea acelor uzine și aducerea investitorilor străini. Până la urmă nu este nimic rău în faptul că vin investitori străini aici, pentru că pe lângă faptul că oferă locuri de muncă, ei mai oferă și un alt stil de viață, încearcă să îi dezvolte intelectual și spiritual pe niște oameni care timp de câteva zeci bune de ani nu au fost în stare să vadă decât comunism și neo-comunism, niște oameni care preferă să asiste pasiv la ceea ce le servesc conducătorii, decât să se implice și să atragă atenția că ceea ce li se oferă nu este corect din punct de vedere legal și moral.

Vor mai trece probabil câțiva ani până când locuitorii acestor blocuri, care se construiesc acum, vor înțelege că a construi cu cap nu înseamnă doar a vegeta între cei patru pereți pe care plătesc rate timp de zeci de ani, ci și a învăța să conviețuiești în societate, să iei atitudine când îți sunt încălcate drepturile.