În ciuda progreselor tehnice și industriale din România și a anumitor sectoare economice care cunosc stadii de dezvoltare superioare, există o mare parte a populației care a rămas mult mai în urmă decât unii dintre noi pot vedea.

O mare parte din populație, în special populația rurală, depinde de agricultura de subzistență, iar majoritatea nu ar putea trăi fără grădina de legume sau terenul cultivat cu porumb pentru cele două vaci din gospodărie. Țara noastră nu și-a modificat esențial specificul socio-demografic, care o desparte radical de celelalte țări membre ale Uniunii Europene, mult mai competitive în sectorul agricol.

Așa cum arată informațiile din Cadrul Național Strategic pentru Dezvoltarea Durabilă a Sectorului Agroalimentar și a Spațiului Rural în perioada 2014 – 2020 – 2030, document realizat de Comisia Prezidenţială pentru Politici Publice de Dezvoltare a Agriculturii în România și dat publicității în iulie 2013, „România se distinge printr-o amprentă rurală puternică, populaţia rurală are cea mai ridicată pondere în UE reprezentând 44,9% din totalul populaţiei şi printr-o densitate scăzută, 45,1 locuitori/km², comparativ cu Franţa 54 locuitori/km², Italia 64 locuitori/km², Germania 100 locuitori/km² ”. â

Populația rurală a crescut în ultimii ani

Datele referitoare la evoluţia ponderii populaţiei rurale în total populație (%) arată că Regiunea Centru avea 39,6% în 2000 și 40,7% în 2011. La nivel național exista în 2000 o pondere de 45,4%, iar în 2011, 44,9% (Sursa: Calcule IEA pe baza datelor din „Repere economice şi sociale regionale: Statistică teritorială”, 2011, INS, p:28-33; https://statistici.insse.ro)

Se așteaptă un declin accentuat în perioada 2015-2050 al populației rurale, „generată de deficitul naşterilor în raport cu numărul deceselor (spor natural negativ) la care se va adăuga soldul cumulat al migraţiei interne şi externe”. Populația rurală este alcătuită în mare parte din agricultori.

Deși neeficientă economic, este liant esențial de stabilitate

Agricultura românească, în general, se află la nivelul ţărilor UE-6 în anii 1965–1970 și câteva extrase din documentul menționat mai sus dovedesc acest fapt: „valoarea producţiei primare la hectar obţinută de fermierii români (circa 800–900 €/ha) este de 2–2,5 ori mai mică comparativ cu cea obţinută în medie de colegii lor din UE (1.800–2.000 €/ha); valoarea producţiei agricole comerciale de 400–420 €/ha în România este de patru ori mai mică comparativ cu UE-15; dotarea unui agricultor din exploataţiile agricole româneşti, comparativ cu dotarea unui agricultor din UE 15, este de circa 25–26 de ori mai mică (9.000–9.200 € imobilizări corporale în UE; 350 € în România); creditele bancare acordate în exploataţiile agricole europene sunt de 15–16 ori mai mari comparativ cu cele acordate exploataţiilor agricole româneşti (1.700–2.000 €/ha credite în UE, 110 €/ha în România”, și așa mai departe.

La Recensământul General Agricol din 2010 erau 3,86 milioane ferme, cu o structură extrem de divizată și un caracter de subzistenţă al marii majorităţi a fermelor. 86 % din fermele româneşti, adică circa 3,3 milioane de ferme au avut în anul 2010 o valoare a producţiei anuale sub 4.000 euro, putând fi considerate practic ferme de subzistenţă. „Deşi marginalizate de politicile agricole naţionale şi europene, fermele mici au un rol de amortizor social, care a permis României să parcurgă fără tulburări sociale perioada dificilă a anilor 1990, când dezindustrializarea a generat un şomaj prematur care şi-a găsit o atenuare în practicarea agriculturii de subzistenţă.” (Sursa: Ghib, M-L, Cioloş-Villemin, V. (2009). Quelle politique agricole pour les exploatations de subsitance et de semi-subsitanceen Roumanie?, 3emes journees de recherche en science sociales, INRA, SFER,CIRAD, Montpellier).

Fermele de subzistență continuă să aibă un rol foarte important pentru securitatea alimentară a României, din perspectiva autoconsumului în gospodăriile din mediul rural, și sunt prezente mai mult în zonele de deal şi de munte, ca principalii actori ai economiei locale. Suntem încă în perioadă de criză economică prelungită, iar fermele mici, deşi au o productivitate mai mică, asigură o producţie stabilă, datorită diversificării producţiei: cultivă în special porumb care intră în hrana animalelor, dar şi în alimentaţia umană, fasole, cartofi, dovleci, legume, fructe. De asemenea, marea majoritate a fermelor mici cresc animale: 1-2 vaci de lapte, păsări, câteva oi sau capre.

Adoptă un țăran: o altă abordare

În mediul rural, alimentaţia oamenilor este asigurată în mod preponderent din producţia micilor gospodării ţărăneşti. Aceste produse nu mai tranzitează piaţa, ci îmbracă forma autoconsumului şi aşa-numitelor filiere scurte. Există și posibilitatea ca aceste produse să ajungă la consumatorul urban și să aducă un venit suplimentar fermierului.

„Adoptă un țăran” s-a născut la Brașov pe ideea de bază ce a pornit de la Hetti Benedek, în urmă cu doar câteva luni. Asociația Creștem România Împreună, Asociația Grupul de Intervenție Civică (Brașov) și Agora for Life (Belgia) au demarat platforma www.adoptaunaran.ro. Acum au ajuns să existe pe platformă aproape 50 de țărani verificați, din mai multe zone ale țării, cu peste 700 de cereri de verificare și înscriere în așteptare. Logistica pentru verificare (deplasare, resurse umane, etc.) le va permite să se concentreze cam 80% doar pe zona Brașovului, ne-a declarat Mihai Mihu, coordonatorul proiectului. „Proiectul are o importantă componentă socială și face parte dintr-o inițiativă mai amplă a noastră, Romania bio, și vrea să recreeze o legătură între orășean și țăran, cu accent pus pe interacțiune socială și transfer de cunoștințe,” ne-a explicat Mihai Mihu.

Pe viitor, platforma va deveni un magazin on-line, prin care se pot comanda direct produsele dorite, și , după ce va achiziționa și un autovehicul de marfă, cu instalație frigorifică, vor fi distribuite și produsele ușor perisabile (carne, brânză, ouă). Deși este un proiect tânăr, la doar câteva luni, are un feedback mai mult decât încurajator: 35k fani pe pagina de Facebook, dintre care 73,8% femei, cu un reach de 20k pe săptămână, plus o generoasă acoperire pe posturile naționale de televiziune. Pentru aceste câteva luni, au cifre promițătoare: 1.500 de oameni s-au înscris pe platformă, au existat peste 1.000 de adopții, s-au vândut, de exemplu 2 tone de afine, etc.

Fermele mici: strategii de viitor

Pentru o strategie pe termen mediu, trebuie abordată diferenţiat problema fermelor medii şi mari, care sunt ferme profesionale şi fac din agricultură un business şi cea a fermelor mici care au un rol mai puţin important pe pieţe, dar sunt importante în lumea rurală, pentru că furnizează securitate alimentară şi socială, contribuie la prezervarea mediului, prin folosirea unor metode de producţie tradiţionale, etc. Există finanțări pentru susținerea instalării tinerilor fermier: 70.000 Euro/exploataţie, pentru susținerea fermelor mici, 15.000 Euro/fermă, sprijin pentru asociere și crearea de grupuri de producători, pentru produse bio și multe alte metode de sprijin. Sunt și voci care susțin că nu este foarte simplu de accesat aceste fonduri, mai ales de fermierii care au cel mai scăzut nivel de trai sau de educație.

Nevoile pentru o agricultură eficientă sunt multe și complexe, soluțiile nu sunt mereu perfecte, iar bugetele alocate par mereu prea mici. Este clar un singur lucru: eforturile concentrate la nivel de politici europene și guvernamentale, pot fi ajutate și de o mișcare civică de susținere a produselor tradiționale, prin puterea fiecărui leu pe care îl dai pe taraba unui țăran adevărat sau pentru un produs al unui fermier din România.