Despre un aeroport la Brașov se vorbește din 1992, de când, scăpați de sub jugul comunist, oamenii începuseră să viseze frumos la o viață ca afară.
Până prin 2001 – 2002 nu s-a vorbit foarte intens despre acest subiect. Apoi, politicienii au început să întrevadă capitalul de popularitate pe care l-ar putea aduce ideea vehiculării dezvoltării unui aeroport. De atunci, însă, în afară de mici sume cheltuite ba pe un gard, ba pe o pistă, nu s-a făcut mare lucru.
Politicienii de la Brașov susțineau că vor face și vor drege dacă va veni un ministru al Transporturilor care să fie mai apropiat doctrinei lor. A venit și el, un Ludovic Orban plin de candoare și de promisiuni neonorate, și tot nu s-a făcut nimic.
Dar ce ar însemna un aeroport pentru Brașov? Din ce veți citi în următoarele pagini, ar însemna dezvoltarea unui județ eminamente turistic, cu o industrie în plină dezvoltare, ar însemna atragerea de locuitori din alte zone ale țării și o creștere imensă a PIB-ului pe cap de locuitor. Firmele prezente deja la Brașov s-ar putea dezvolta și ar putea atrage alte companii care să creeze locuri de muncă. Ar însemna bani în plus pentru bugetele orașelor, din care se vor putea construi spitale și școli, din care se vor putea asigura un trai mai bun brașovenilor.
Brașovul are în prezent un PIB de aproximativ 10.000 de euro pe cap de locuitor. Peste media țării, sub nivel european, dar evident că o dezvoltare continuă a zonei ar duce la o explozie a afacerilor. Turismul ar avea de câștigat, pentru că până la urmă ar atrage mult mai ușor clienți pentru serviciile pe care le are de oferit. Restaurantele și cafenelele vor fi mai pline și se vor cheltui mai mulți bani în Brașov. Și da, Brașovul ar putea să întreacă Bucureștiul la tot ce înseamnă servicii culturale și sportive oferite locuitorilor. Deja Brașovul atrage bucureșteni dornici să își schimbe domiciliul, iar existența unei infrastructuri dezvoltate ar face ca zona metropolitană să ofere mai multe joburi, salarii mult mai bune și o viață tot mai apropiată de ceea ce ne doream în 1992.
Din păcate, avem o clasă politică ce nu reușește să țină pasul cu dorințele oamenilor, avem o clică de conducători care preferă să încurajeze nemunca și să vândă tot ce are România mai bun unor imperii economice care să se folosească de noi ca de niște sclavi.
