România devine o democrație de cumetrie!
Brașovul nu duce lipsă de materie cenușie. Undeva pe primele locuri în ceea ce privește numărul de angajați din domeniul IT, Brașovul are și o mulțime de minți creatoare, în majoritatea domeniilor. Cu toate acestea, în ultimii ani se observă o descreștere a interesului pentru un job în țară și o apetență ridicată pentru migrat într-un stat civilizat, unde nesimțirea să nu fie politică de stat.
Majoritatea celor care aduc plus valoare României se gândesc să plece. Un fost europarlamentar îmi spunea zilele trecute că și el se gândește să plece. „Nu e pentru noi, dar mă gândesc la copii, ce viitor o să aibă ei aici?”, mă întreba amicul meu.
Dacă și ei, oamenii care au făcut sau fac parte din sistem se gândesc să plece, ar trebui să ne pună pe gânduri faptul că unii dintre noi își mai doresc să rămână pe aici. Iar în timp ce noi plecăm, cei din industria IT anunță, de exemplu, că importă resursă umană din Vietnam. Semn că România este pe cale să își piardă tot mai mult din ceea ce numeam „identitate”.
Nu există interes din partea oricărei autorități, fie ea locală sau națională, pentru bunăstarea oamenilor de rând, cei care își aduc contribuția la bugetul acestei țări. Se angajează tot mai mult în instituții de stat, ba cunoștințe, ba pile, ba rude, în așa fel încât ajungi să te minunezi atunci când se dă o zi liberă pentru bugetari că mai lucrează cineva în țara asta.
România se întoarce ușor – ușor la situația de dinainte de 1990, când, pentru că în fruntea instituției se află Xulescu, undeva mai jos pe linia ierarhică este nepotul, finul sau cumătrul acestuia. Ne îndreptăm spre o democrație de cumetrie, unde liderii partidelor sunt aleși de amante și de cuscre, unde nesimțirea și lipsa de inteligență tinde să devină un must, iar nemunca o virtute doar de dânșii înțeleasă.
Ne chinuim să scoatem o țară dintr-o mizerie cruntă în care ne-au băgat comuniștii, dar îi educăm pe cei care vin după noi să facă exact cum au făcut și cei de dinaintea noastră. În acest fel, ne îndreptăm spre o societate fără o țintă precisă, spre țară neatrăgătoare nici măcar pentru cei care au reprezentat-o în fața lumii.
Nu ne-a mai rămas decât să stingem lumina și să așteptăm ca cei care ne conduc să se lovească singuri în cucuiele pe care și le fac singuri.
