A visat încă din adolesecență să devină scriitoare și în ciuda greutăților pe care i le-a rezervat viața, nu a renunțat la această pasiune pe care a reușit s-o împletească în mod armonios și cu activitatea profesională.

Petronela s-a îndrăgostit de scris încă de mică. I-a plăcut poezia, iar după ce a învățat să scrie, la 6 ani, a început să își pună operele pe hârtie. Era însă destul de greu la acea vreme să fie publicată în revistele de profil destinate celor mici, care acceptau doar poezie patriotică. „Nu-mi mai aduc aminte dacă a fost publicată sau nu, dar am scris și o poezie patriotică pe care am trimis-o la «Cutezătorii», fiindcă voiam să fiu și eu între cei care publică. În liceu, am avut norocul că profesorul de română era un profesor care încuraja creativitatea. El m-a încurajat cel mai mult să scriu și practic, am fost publicată prima dată în clasa a XII-a, când am apărut într-un volum editat de profesorul meu alături de alți colegi”, ne-a mărturisit Petronela Rotar.

Visul Petronelei încă din liceu a fost acela de a se face scriitoare și, chiar dacă nu a reușit să termine facultatea de profil, fiind o autodidactă, a reușit să-și construiască o carieră. „În meseriile pe care le-am avut, diplomele sunt de prisos și dacă ai o diplomă, nu înseamnă neapărat că ești as în acel domeniu. De exemplu, acum câțiva ani eram editor-coordonator la un post de televiziune și erau colegi cu două facultăți, care, din păcate, nu știau să scrie”, a explicat Petronela.

Primul său job „adevărat” l-a avut la 21 de ani, când s-a angajat ca redactor la ziarul Monitorul de Brașov, iar scrisul din plăcere a trecut astfel pe un plan secund, dar nu l-a neglijat. „Nu aveam nici un sprijin, după ce tatăl fetei mele cele mari a murit. Astfel, m-am angajat în presă. Era greu, eram și studentă, aveam și copil mic și trebuia să și muncesc pentru a ne întreține”, își amintește Petronela. Până la 38 de ani, a rămas fidelă acestui domeniu, însă acum doi ani a renunțat la cariera din televiziune pentru a se dedica pasiunii sale, dar și să cotinue o afacere pe cont propriu.

17 ani de presă

Și în 2007, a mai avut o tentativă să iasă din presă, fiindcă ajunsese la un stadiu de oboseală cronică, ținând cont că jurnalist de televiziune însemna atunci să fii în priză 24 de ore din 24: „Mi-a plăcut foarte mult presa, dar era și extrem de obositor. Stăteai cu telefonul lângă cap noaptea să auzi bip-ul pe care ți-l trimiteau diverse surse atunci când era un eveniment. Plecai în pijamale, cum puteai, pentru că era important să fii primul la fața locului. Mi-a plăcut mult această perioadă de 17 ani de presă. Nici o zi nu semăna cu alta, și am avut parte de experiențe inedite”.

În 2008, Petronela și-a lansat primul blog, care era unul anonim. Blogul său adevărat, „acestblogdenervi”, a apărut abia în 2013. „În 2008, a fost explozia de internet și citeam și urmăream diverși oameni care scriau frumos, aveai ce învăța de la ei. Am luat decizia să scriu și eu, la început anonim, deoarece nu aveam încredere în scrisul meu. Când mi-am dat seama că sunt citită și apreciată, prima treabă asumată a fost în 2013.  Pentru numele blogului, m-am inspirat de la Nichita Stănescu, din poezia «Acest bloc de nervi». Oamenii înțeleg greșit povestea cu nervii, nu este în sensul de iritare, ci în sensul de «zvâc», dar fiecare interpretază cum vrea”, a explicat Petronela.

Primul bestseller de poezie de după ‘89

Tânara scriitoare ne-a mărturisit că ideea de a-și publica primul volum a fost un vis intim, dar și de nerealizat: „La un moment dat, am avut să aleg între a scrie și a rămâne săracă, sau un drum funcțional, să-mi cresc copiii, dar să nu mai ajung să cresc eu. În 2013, deja începuse și lumea să devină mult mai activă pe Facebook, astfel că în câteva luni de la lansarea blog-ului, aveam nenumărate share-uri ale textelor mele și chiar se vorbea despre fenomenul Petronela Rotar, despre curajul pe care îl aveam să scriu ce ne doare, într-o lume în care oamenii fug de ceea ce sunt ei. Am devenit chiar și un model de inspirație. Am zis că în felul acesta, poate în câțiva ani o să și public. A durat doar două luni ca să public, iar în aprilie 2014 am scos primul volum de poezie. Prima oară, editorul mi-a zis că poezia nu se vinde și am scos 300 de exemplare. Vorbind despre această carte, cererea a crescut, s-a dublat tirajul și apoi s-au mai scos 4-5 tiraje din prima carte. «O să mă știi de undeva» a devenit astfel prima carte de poezie bestseller după revoluție”.

.

Pentru varianta completă a articolului, detalii AICI.