Park Aventura este un punct de atracție important în Brașov. Pentru brașoveni și pentru turiști. Peste 700.000 de oameni au intrat în acest parc în ultimii 15 ani, dintre care peste 500.000 pe traseele din pădure. Pentru cine nu știe încă, Park Aventura este situat lângă lacul Noua, în pădure, pe o suprafață de 3 hectare. Poate v-ați întrebat cum de a apărut așa ceva în Brașov, ce „mecanisme”au trebuit unse pentru ca lucrurile să se miște. De fapt, povestea este mult mai simplă: un IT-st elvețian rămas fără job, o idee preluată de la un amic și o prietenă româncă.
Stephane Combremont este un elvețian care până acum aproape 16 ani își vedea de treaba lui, IT-st într-o companie multinațională. La 50 de ani a rămas fără serviciu, pentru că sucursala din Elveția a firmei la care lucra a decis oprirea activității în Țara Cantoanelor și mutarea afacerilor în Irlanda. Stephane nu a putut să se mute în Irlanda. Tocmai divorțase, avea 3 copii, o casă pe care trebuia să o vândă după divorț și să împartă banii cu fosta soție. „În Elveția, dacă rămâi fără job la 50 de ani, în IT ești considerat o vechitură. Ești terminat. Mi-am căutat de lucru aproape un an, fără succes. După un an, robinetul se închide, nu mai primești șomaj. Nu știam ce să fac”, povestește Stephan. În timpul în care își căuta de lucru, a mers cu cei 3 copii într-un parc de aventură al unui prieten, Jean-Claude, care are 3 astfel de proiecte dezvoltate în Elveția, cu foarte mare succes. La acel moment, Stephane avea o relație cu o fostă colegă de serviciu, româncă, rămasă și ea fără slujbă în urma relocării firmei în Irlanda. Nici ea nu a vrut să plece în Irlanda, astfel încât erau amândoi cam la limita resurselor. Văzând disperarea în ochii lui Stephane, prietenul Jean-Claude l-a întrebat: „de ce nu îți deschizi și tu un parc de aventură, în România? Te ajut cu proiectul, găsește-ți un loc și bani să investești!”. Cu rigurozitatea unui elvețian, Stephane s-a îndoit că ar putea trece de la meseria de IT-st la cea de antreprenor într-un domeniu despre care nu știa nimic. „Să fac eu parc de aventură în România? No way! Nu m-am gândit niciodată să mă mut în România, să fac o afacere în România”, povestește Stephane. Dar, după discuții cu prietena româncă, a decis totuși să încerce. Au plecat amândoi spre București, neîncrezători, dar totuși plini de speranță.
„Am plecat din Elveția, am venit în România și am încercat în primul rând la București. Bineînțeles că acolo sunt mulți bani, ar fi fost mulți clienți. Ei, când m-am văzut în Bucuresti am încercat la Băneasa, lângă Grădina Zoologică și am pierdut mult timp. Săptămâni întregi. Acolo era o mafie și un circ cu retrocedarea pădurii. A fost foarte greu. Ca să obțin o programare cu domnul primar Videanu, cu un viceprimar sau cu primarul de la sectorul 1 a fost foarte dificil. Imposibil. Plecăm într-un week-end să vizităm România și am ajuns în Brașov. Am rămas uimit de Brașov, foarte frumos, seamănă foarte mult cu Lausanne (n.r oraș elvețian pe malul lacului Geneva, înconjurat de munți). Am studiat cum arată orașul, cât este de mare, munții din împrejurimi și ne-am gândit că ar fi un loc mult mai frumos și mai potrivit decât în Bucureștiul pentru a deschide un parc de aventură”.
A încercat să intre în legătură cu autoritățile din Brașov și-spre deosebire de București unde nu reușise să vorbească cu nimeni la nivel de primărie- spre surprinderea lui, în 2 zile a fost primit de primarul de atunci al Brașovului, George Scripcaru. I-a prezentat ideea de proiect și primarul a considerat că este o idee foarte bună de pus în practică la Brașov. „ Hai să vedem cu Regia Pădurilor Kronstadt ce putem să vă oferim, avem 5.000 de hectare de pădure, hai să vedem cum facem”, își amintește Stephane că i-a spus fostul primar.
„Am fost prin Poiană, pe aici, pe lângă lacul Noua și ei ( n.r. autoritățile locale) au insistat să dezvolte acest proiect în Poiană. Dar eu am preferat în oraș, în Poiană este mai frig, zăpadă, accesul mai restricționat, în oraș este mai aproape, cu loc de parcare, transport public, poate să vină bunica cu nepoții, însemnând un acces mai larg pentru viitorii clienți. Și au acceptat”. Consiliul Local i-a concesionat investitorului cele 3 de hectare de pădure din Noua, prin Regia Pădurilor Kronstadt, pentru 25 de ani, cu plata unei chirii anuale de 20.000 de euro .
Cei 400.000 de euro cu care Stephane a început această afacere au venit din suma încasată pe casa din Elveția pe care a vândut-o după divorț (100.000 de euro- partea ce i-a revenit lui), 150.000 de euro pe care i-a scos din pilonul 2 de pensie elvețiană înainte de termen și un credit bancar de 150.000 de euro.
„Nu mi s-a cerut și nu am dat nicio șpagă. Dar a fost foarte greu cu toate autorizațiile. În Elveția, ai o listă de 7-8 lucruri pe care trebuie să le faci și lista nu se modifică niciodată”
După obținerea concesiunii asupra terenului, timp de 6 luni, Stephane a amenajat cele 3 de hectare de trasee. Cu ajutorul planurilor oferite de prietenul elvețian care deja avea 3 parcuri, IT-stul s-a transformat într-un deschizător de drum pentru tipul acesta de afacere în România. Park Aventura este primul loc de acest gen deschis în țara noastră. De fapt, a mai fost o încercare timidă, la o scară mult mai mică, dar care nu a ajuns să se dezvolte. Astfel încât se poate spune că la Brașov a început pionieratul în acest domeniu, în România. L-am întrebat pe Stephane dacă i s-a cerut vreo „atenție” în timp ce deschidea afacerea, iar răspunsul lui a fost ferm : nu!
După ce a dat drumul parcului de aventură, Stephane a rămas fără partenera româncă cu care a pornit pe acest drum. ” A plecat cu un angajat de aici, mai tânăr cu 10 ani decât ea. Și am rămas să mă ocup eu singur de tot”, își amintește Stephane. Dar nu pentru mult timp, pentru că în parc a cunoscut-o pe Liliana, actuala lui parteneră. Zărneșteancă, fostă învățătoare, specialistă în biblioteconomie, cu ceva experiență în relații cu clienții pentru că a administrat la Zărnești o pensiune cu circuit închis și un centru de echitație împreună cu fostul soț- unde gătea, țesăla caii și la nevoie, făcea curățenie după turiști- Liliana era în vizită în parc cu unul dintre copii.
„Am venit cu Andrei, cu cel mic. De fapt, eu am ajuns aici, în zona asta cu Vlad, băiatul meu cel mare, pentru că avea un concurs cu bicicleta, alături de parc. Și stând și așteptând, Andrei a văzut parcul. Zice <Uite ce e acolo?O poartă deschisă unde toată lumea intra, dar nimeni nu ieșea>. Și am venit cu Andrei aici și am văzut. OK, hai să încercăm și noi. Și l-am cățărat pe Andrei, ne-a plăcut. Și atunci am intrat în vorbă și cu Stephan, pentru că el vorbea cu toată lumea din parc. Eu am vrut să îl pun pe Andrei pe un traseu mai ușor decât îi permitea vârsta, pentru că îmi era frică. Și a intervenit Stephane și…așa ne-am împrietenit”, povestește Liliana. „După câteva săptămâni m-a sunat, pentru că avea probleme cu oamenii, nu au venit la serviciu într-un week-end și avea nevoie de cineva să servească la bar. Și am venit, deși nu știam nimic despre asta. Mi-a arătat codurile de pe casa de marcat și m-a lăsat acolo”. Încet-încet, Stephane și-a împins noua parteneră să învețe toate zonele afacerii, de la casa de bilete, Excel, contabilitate primară și până la relația cu autoritățile.
Stephane spune că s-a enervat foarte mult la începutul afacerii, din cauza stilului românesc-în comparație cu rigurozitatea elvețiană.
„Am stat și m-am gândit…dacă eu vin în România cu mentalitatea din Elveția, o să fac o criză. Și încet-încet m-am adaptat. În Elveția lucrurile sunt precise, riguroase, muncitorii vin la timp la muncă, ca să obții, de exemplu, o autorizație de construcție, ai o listă cu 10 documente, alea sunt. 10, nu 9, nu 11. În România conceptul este <hai că merge și așa>. În România, dacă ceva nu merge, se găsește altă soluție, legală sau… la marginea legalității. A fost foarte dificil cu administrația, am deschis firma și a durat 2 ani până când am primit ultima autorizație. Și a trebuit să deschid afacerea fără toate autorizațiile, pentru că nu aveam de unde să plătesc creditul dacă parcul stătea închis pentru că cei de la Compania Apa nu au venit ei să facă alimentarea, timp de 2 ani. Așa că am făcut eu alimentarea și am deschis. La fel, cu electricitatea. Aveam nevoie de o rețea mai puternică, am tras eu, nu am mai putut să-i aștept pe ei…după care s-a regularizat. La Apa am plătit o amendă, dar au aprobat ce am făcut eu în așteptarea lor. Prin 2010 s-a regularizat totul”, spune Stephane, cu un zâmbet nu foarte fericit.
Trasee dezvoltate, noi idei de distracție pentru turiști și copii. Clienți băuți trimiși acasă
Stephane spune că după ce a terminat cu toate piedicile administrative, prioritatea lui și a Lilianei a fost să dezvolte parcul în continuare. Au făcut sondaje printre clienți, de unde a rezultat că turiștii vor activități de familie în parc. Ca urmare, în fiecare an au adăugat trasee, au modernizat echipamente, au introdus noi jocuri. Recent au făcut un traseu off-road prin pădure, pentru copii până în 10 ani, cu ATV-uri miniatură. Nu sunt jucării, sunt mașini în miniatură, fiecare dintre ele a costat peste 7.000 de euro. Părinții au o telecomandă cu care pot să oprească oricând vehiculuil, dacă au impresia că este vreun pericol pentru copil. Traseul are 300 de metri și , în general, după prima tură, părinții își lasă copiii de capul lor, pentru că văd că sunt în siguranță la viteza maximă de 6km/oră la care sunt setate mașinuțele.
Au avut, bineînțeles, probleme cu turiștii care au intrat în parcul de aventură. Regulile stricte din parc, destinate protecției clientului, nu sunt respectate întotdeauna de români. La început, „aventurierii” au găsit metode să facă aventura și mai puternică, prin desprinderea ambelor carabine de pe cablurile de siguranță, chiar dacă acest lucru era strict interzis prin regulament. Nimeni nu s-a accidentat grav, dar au trebuit achiziționate alte sisteme de siguranță, peste care nici măcar românii nu mai pot trece. Practic, nu poți să scoți ambele carabine la niciun moment al aventurii, pentru siguranța ta. Ești, tot timpul, asigurat cu cel puțin o carabină, iar dacă vrei să renunți la traseu trebuie să ceri ajutorul unui supraveghetor. Doar că…turiștii au găsit o altă variantă. Dacă își dau seama că sunt în întârziere sau trebuie să plece urgent, pur și simplu își dau hamurile jos pe traseu, pe platforma din vârful copacului și pleacă. Dacă sunt prea sus, supraveghetorii trebuie să vină cu scara să îi recupereze…și să recupereze și echipamentul lăsat pe cabluri. Au fost clienți băuți care au vrut să se cațere pe traseele cele mai grele din Park Aventura, dar au fost depistați la timp. „Procedura la noi este că angajații pun hamurile de siguranță clienților. Este o activitate care implică apropiere de client, suficient cât să simți dacă a băut ceva. Și atunci, dăm banii înapoi și îi trimitem afară. Dacă sunt probleme, chemăm firma de securitate cu care avem contract”.
Singurul parc de aventură din România care e certificat la nivel european, din punct de vedere al siguranței traseelor
Park Aventura este singurul din cele 40 de astfel de afaceri care sunt acum în România, care este certificat la nivel european din punct de vedere al siguranței traseelor. Stephane spune că în țara noastră nu există norme legale în această privință. Nu există organisme care să certifice sau să controleze genul acesta de activitate.
„După ce am construit tot după planurile elvețiene ale lui Jean-Claude, am ales o firma din Franța, au venit 2 oameni, au controlat și au dat un certificat de conformitate cu normele europene. Firma respectivă e o firma care e specializată în așa ceva. De exemplu, cablurile noastre, fiecare, pot să țină 10 tone, au 12mm grosime. Au mai cerut să schimbăm lucruri minore, să izolăm un cablu sau altul, de exemplu, au făcut fotografii, au mers în Franța, au prezentat totul și astfel am primit certificatul. Am chemat, tot din Franța, o altă firmă care să evalueze din punct de vedere fitosanitar toți copacii unde avem instalații. Să fie sănătoși. Și am rezolvat și acest punct. Din ce știu, suntem singurii din România care avem aceste certificări. Mai spun unii că le-au dat constructorii certificate, dar asta nu e în regulă. Constructorul doar construiește, nu poate să-și certifice, trebuie să fie altcineva”, ne-a spus elvețianul.
Meseria de „operator într-un parc de aventură” nu există în România. Oamenii sunt angajați drept „organizatori activități turistice”
Formarea angajaților pentru astfel de meserie este foarte dificilă, pentru că nu există cursuri specifice, dacă meseria nu există. Turismul este turism, un parc de aventură este cu totul altceva. Angajații din parc sunt pregătiți de o firmă care vine special la Brașov pentru acest scop. Predau materia, dau examene și apoi diplome. Dar nu pot să dea diplome pentru meseria de „operator parc aventură”, dacă meseria nu există. Liliana spune că din această cauză, are în plan și organizarea unor cursuri pentru specializarea în această meserie, deocamdată inexistentă.
„Pentru că nu există în România meseria de operator de parc de aventură, toți angajații noștri sunt angajați sub denumirea de organizatori activități turistice.Și când punem anunțuri de angajare, m-am gândit la cea mai bună variantă să înțeleagă, am pus operator parc de aventură și m-am lovit de faptul că s-au înscris operatori chimiști, operatori nu știu de care, doritorii au citit doar cuvântul operator, restul nu au mai citit și ultima variantă găsită este instructor parc de aventură. Dar ca și cod al meseriilor, să fie operator de parc de aventură. Așa este și în Franța. Și exact ca la o școală de schi, tu nu te poți angaja dacă nu ai cursul de monitor de schi. Nu poți să te angajezi dacă nu ai un curs și să fie un curs pe anumite nivele. Adică, dacă vrei să rămâi doar la bază, pe echipare și instructaj, rămâi acolo. Dar pachetul salarial va fi de un anumit tip. Dacă vrei mai mult, ca observator în pădure, dacă vrei la următorul nivel, poți să mergi la următorul nivel doar dacă ai primul nivel. Și atunci poți să avansezi ca observator de la sol. Dar ca să te duci să ajuți omul la înălțime, tu trebuie să ai și următorul nivel. Și plus de asta, de la medicina muncii ai nevoi, ca și organizator, ca operator, de o fișă de aptitudini pentru lucrul la înălțime. Și de acest aspect trebuie ținut cont. Cei care vin la noi și văd <Uau, ce fain este!>. Ce nu știu e bucătăria din spate, nu știu câtă muncă este. Și din cauza aceasta am demarat o lucrare mai amplă, în colaborare cu un avocat, bineînțeles, pentru a introduce în codul meseriilor meseria de operator de parc de aventuri. Și după ce această meserie va fi în nomenclator, mă gândesc serios să deschid o școală de operatori de parc de aventură. În străinătate, tu nu poți să fi angajat în acest domeniu dacă nu ai un curs. Și atunci noi suntem deschizători de drumuri. Oricum, pentru parcul de aventură”.
Parc Aventura și-a atins capacitatea maximă. Au solicitat să închirieze mai mult teren, dar dosarul…s-a pierdut pe drum
Elvețianul spune că parcul și-a atins potențialul maxim. Sunt 5 trasee pentru copii între 4 și 7 ani și 11 trasee pentru copii peste 8 ani și adulți. Pentru a crea alte trasee este nevoie de mai multă pădure în chirie.
„Am cerut o extensie a terenului închiriat, sau să fie o parte la Grădina Zoologică, dacă putem să ne extindem puțin. Nu s-a putut. Nu știu, dosarul s-a pierdut între Kronstadt, Garda Forestieră, nu am putut să ne extindem și am dezvoltat cât mai mult într-un perimetru de trei hectare. Așa că, pe lângă parc, ne ocupăm, de exemplu, de închiriat biciclete, facem tururi cu biciclete, cu clienți, facem în Poiană, la Viscri, depinde de capacitate, fizic, de client. Sunt niște trasee mai dificile sau mai ușoare. Și Vlad (n.r unul dintre băieții Lilianei) are și o școala de schi, e ok, putem să păstrăm cei mai buni angajați și cei mai motivați să fie monitori de schi în iarnă și în parc vara. Am dezvoltat și panoul de cățărare din parc, mai mult nu se poate face în acest spațiu”.
Stephane spune că, după 15 ani de lucru în înființarea, dezvoltarea și administrarea Parcului Aventura, poate să se gândească, încet-încet, la pensie. Are 65 de ani și poate să lase managementul parcului unora mai tineri. Se gândește să își cumpere o mașină nouă, a doua din viața lui, după prima pe care și-a cumpărat-o în Elveția, cu mulți ani în urmă. Nu cine știe ce marcă de fițe, doar o mașină nouă. Pentru că în ultimii 15 ani, tot ce a câștigat, a investit în parcul care, din aprilie și până dă zăpada, este deschis pentru distracția brașovenilor și a turiștilor care vizitează Brașovul.
