Doru Șupeală @ Hacking Work
Sigur ai auzit și fredonat versurile melodiei „Locul potrivit”, a lui Guess Who. Acelea în care spune „sunt consolat de mic”, „nu ne-am născut în locul potrivit”, „n-am primit, am făcut totul din nimic” și „Românu-i făcut să-nece / amaru’ cu sânge rece”.
Chiar dacă piesa este foarte bine realizată și a reușit să-și fixeze refrenul în memoria multora dintre noi, cred că a venit vremea să ne dezicem de aceste versuri, să nu ne mai tot furăm căciula, să ne dăm seama că smiorcăiala nu ne duce nicăieri și să nu ne mai tot căutăm scuze pentru neputință, ignoranță sau delăsare.
Rătăcim de prea multă vreme, ca popor, în paradigma Mioriței, îmbrățișând placid un deznodământ mereu tragic, pentru care ne mințim ipocrit, lacrimogen și confortabil că am fi predestinați. Concetățenii lui Păcală s-au transformat în victima propriilor convingeri, păcălindu-se că n-ar fi în stare de nimic.
Prea ne-am obișnuit să fim ultimii în toate clasamentele europene și victimele de serviciu ale oricărui context. Și prea punem automat momentele de succes și glorie ale semenilor noștri pe seama unor întâmplări accidentale, abilități excepționale sau contexte norocoase.
Prea ne tot repetăm că nimic nu funcționează cum trebuie și că nu o să (ne) facem bine niciodată și nu observăm cât de mult și cât de bine fac treabă serioasă unii dintre noi.
Prea des, prea ilogic și prea păgubos ne considerăm mai slabi, mai nepricepuți, mai neputincioși și mai de mâna a doua decât alții, refuzând să observăm cât talent, câtă măiestrie și cât efort pun unii dintre noi la baza unor performanțe, inițiative, produse sau servicii admirate de întreaga lume.
Departe de mine intenția de a afirma că situația este minunată și ideală în România. Știm bine că avem multe păcate, defecte și rămâneri în urmă și că avem mult de muncit și de reparat la țara asta, ca să nu ne mai tot ia viitura, să ne tot înece mocirla și să ne tot cadă în cap drobul de sare de pe sobă.
Departe de mine gândul de a o lua în pas de fanfară pe drumul demagogic al excepționalismului băștinaș. Nu suntem vreun popor special sau ales, nu am născocit nici apa caldă, nici mersul pe jos, nu i-am bătut aproape niciodată pe turci, tătari și romani, nu avem tuneluri pe sub Bucegi, nu am creat limba latină și nu am inventat niciodată mașina care merge cu apă plată sau laserul ăla magic care dizolvă tancuri.
Nu ne putem aroga vreun merit pentru frumusețea și bogăția reliefului acestei țări și nici nu avem vreun motiv logic de mândrie pentru că mamele noastre ne-au adus pe lume printre bacteriile din maternitate drept cetățeni ai acestei națiuni. Nu suntem deloc speciali, nu avem nicio însușire paranormală, vreo abilitate magică ori vreo soartă îmbibată de noroc.
Suntem la fel de normali, simpli, virtuoși sau păcătoși ca oricare alți europeni.
Cu nimic mai presus, cu nimic mai prejos.
Cele trei paradoxuri pe care putem construi curajul și performanța
Dar avem astăzi câteva atribute și avantaje contextuale pe care trebuie să fim tare proști sau pasionați de auto-sabotaj ca să nu le observăm și să nu le folosim în avantajul nostru.
De fapt, avem trei paradoxuri de care ar fi bine să fim conștienți:
În primul rând, avem marele paradox al ultimilor 35 de ani: facem performanță excelentă, în ciuda celui mai catastrofal leadership. Am reușit să recuperăm o uriașă parte din decalajul economic, tehnologic, social, politic și cultural care ne despărțea de lumea civilizată acum câteva decenii și depășim deja în rezultate economice țări europene cu experiență mult superioară în democrație și libertate economică, precum Portugalia sau Grecia. Asta în ciuda faptului că avem mai mereu în frunte, la butoanele deciziilor, o clasă politică incompetentă, profund coruptă și frecvent analfabetă.
Al doilea paradox: suntem poporul european cel mai harnic, motivat și implicat în muncă, deși în ultimii zece ani am avut în frunte cel mai puturos, nesimțit și absent președinte din lume și o clasă politică de exact aceeași calitate umană, în majoritatea ei. O să fiți surprinși să aflați că studiul global focalizat pe implicarea în muncă (”work engagement”) pe care compania Gallup îl face în fiecare an ne consfințește drept campioni mondiali în 2023 și campioni europeni în 2024 și 2025.
Avem un scor de implicare și motivație în muncă de 35% în 2023 și de 36% în 2024 și în 2025, mult mai sus decât media globală (22%) și mult superior Europei Vestice (Germania și Franța au 16-17%). Iată un element valoros de brand de țară de care pare că nimănui nu-i pasă și pe care nu știm să îl vindem în piața muncii. Chiar muncim enorm și foarte serios, iar progresul economic, tehnologic și social al țării o dovedește pe deplin, în ciuda demagogilor care ne tot explică pe la televizor că am fi nepricepuți, leneși și neperformanți.
Al treilea paradox: suntem poporul european care învață și progresează cel mai mult, mai repede și mai bine, în ciuda unui sistem național de educație anacronic, părăginit, subfinanțat și tot mai catastrofal în rezultate (procentul de absolvenți analfabeți funcțional depășește 42% și este în creștere de la an la an). Hai să observăm că milioanele de români care au plecat din țară în pribegie au reușit să se integreze și să performeze pe oriunde s-au dus, deși cei mai mulți dintre ei nu știau nici limba locului și nici nu aveau vreo calificare profesională relevantă.
Și să observăm și că milioanele rămase aici au făcut în același timp rapid un salt gigantic în competențe, cunoștințe și abilități practice, reușind ca în foarte multe domenii ale economiei să fim egali în potențial profesional cu oamenii din țările în care apa caldă curentă și autostrada au fost standarde uzuale cu mult înainte de a le descoperi noi.
Cu o impresionantă flexibilitate și disponibilitate la efort și sacrificiu, cu o mentalitate pozitivă orientată către adaptare și performanță, am făcut cei mai mulți dintre noi un salt uriaș în plan profesional, astfel că astăzi sute de mii, poate chiar milioane de români și-ar putea găsi fără probleme un job în care să facă treabă bună, în oricare țară de prim rang din lume.
Dacă nu acum, atunci când? Dacă nu noi, atunci cine?
Așadar, suntem poporul european cel mai harnic, descurcăreț, motivat și implicat în muncă, deși încă foarte sărac și foarte prost plătit. Suntem poporul cel mai pribeag din Europa, care se adaptează, învață, asimilează, evoluează, face sacrificii incredibile și eforturi imense ca să se bucure de o viață mai bună. Suntem poporul capabil ani la rând de cea mai înaltă rată de creștere economică din Europa, deși încă nu știe cum să își aleagă conducători pe măsură.
Trăim cea mai fastă perioadă din istoria acestei țări, un timp al uriașelor oportunități. Suntem parte a NATO, așa că nu mai avem de ce să ne ardem grânele, să ne otrăvim fântânile, să ne demolăm bordeiele și să ne ascundem prin peșteri și păduri. Suntem parte a Uniunii Europene și a lumii libere și avem acces, individual și colectiv, la cele mai valoroase oportunități oferite de libertate, democrație, tehnologie, inovație și creativitate.
Am reușit acum, în luna mai, să ne păstrăm pe calea politică europeană și să alegem ca lider al națiunii un om cinstit, simplu și curat, inteligent și ambițios, credibil și competent, obișnuit cu munca și performanța.
Suntem acum în cel mai bun context din întreaga noastră istorie.
Cum am ajuns aici? Simplu: foamea, nedreptatea și suferința ne-au învățat să ne descurcăm și ne-au obligat să învățăm și să evoluăm, iar hărnicia și determinarea ne-au ajutat mai întâi să rezistăm, iar acum să performăm. Evoluția spectaculoasă a tehnologiei resetează tot mai clar și mai des jocul în business și economie, trenul oportunității istorice a oprit acum în gara noastră, iar noi suntem norocoși, în comparație cu occidentalii, că avem motorul cald și mânecile suflecate.
Avem cu cine, avem cu ce, avem cum, avem unde și avem când.
Dacă nu acum, atunci când? Dacă nu noi, atunci cine?
Ce avem de făcut ca să schimbăm soarta aia potrivnică, despre care ne-am tot plâns vreme de secole?
Mi se pare evident că trebuie să încetăm să ne mai smiorcăim inutil și să demonstrăm că suntem capabili să transformăm oportunitățile în succese. Pentru a face asta, trebuie să ne găsim modelele umane și de gândire potrivite. Adică să ne căutăm inspirația în exemplele celor mai străluciți dintre noi și să schimbăm în bine modul în care gândim, muncim, acționăm și colaborăm.
Cum reușim să producem această schimbare?
Pornind de la modelele de succes pe care le avem deja. Adică alegând să urmăm și să promovăm un alt fel de lideri decât impotenții aroganți care ocupă de 35 de ani ecranele televizoarelor, site-urile de știri, panourile publicitare și funcțiile publice și care se înfruptă cu lăcomie și tupeu din munca noastră, a tuturor.
A venit vremea să îi luăm drept exemple și ghizi spre prosperitate pe cei care au dovedit deja că se poate. Insulele de gândire creativă, pozitivă, sănătoasă și ambițioasă (adică cei încă puțini, dar foarte valoroși care sunt concentrați către inovație, performanță și creativitate din România) pot schimba o țară.
Pentru a porni o schimbare profundă și structurală, este important să atingem o masă critică. Împreună cu colegii cu care am pornit proiectul PozitiVești, credem că nu suntem departe numeric de masa critică necesară. Dar suntem încă departe relațional unii de ceilalți.
Adică nu am construit deocamdată conexiuni funcționale, nu am dezvoltat canalele de comunicare potrivite și nu am cristalizat comunitatea care să ducă aceste idei, energii și ambiții către un număr suficient de mare de oameni și către o conștiință colectivă a progresului, bunăstării și performanței.
Credem foarte tare într-o idee expusă de psihologul Alin Gavreliuc într-un podcast al Andreei Roșca: pentru a pune întreaga țară pe drumul sănătos spre progres, bunăstare, modernitate și civilizație, o minoritate de 15% care gândește corect și are valori puternice ar fi de ajuns pentru a declanșa o transformare profundă, pentru că ar oferi în mod structurat și convingător un model funcțional și atrăgător al unei comunități de fapte, convingeri și comportamente specifice unui stil de viață benefic.
Așa că primul pas în această călătorie spre România ideală este să îi găsim, să îi ascultăm, să îi înțelegem, să îi urmăm și apoi să îi multiplicăm pe aceia dintre noi care sunt capabili să deschidă drumurile potrivite.
Găsiți în fiecare ediție a revistei BizBrașov exemplele strălucite care fac performanță în Brașov și împrejurimi. Aceștia sunt oamenii de la care putem lua inspirația și încrederea de a construi modelele de succes ale viitorului sănătos al comunităților noastre.
Iar ca să facem treaba asta bună, dincolo de exemplele umane, trebuie să învățăm să gândim diferit.
Credem că în construcția unei noi mentalități colective este oportun să îmbinăm gândirea critică, gândirea creativă și gândirea pozitivă. Să deprindem gândirea productivă, care duce la inovație, productivitate și performanță durabilă și are un impact major în progresul societății.
Adică să punem accent mai mult pe rațiune, logică, argumente, dezbatere, cunoaștere, explorare, identificarea și evaluarea alternativelor.
Cu alte cuvinte, să învățăm să luăm decizii informate și responsabile, dând mai multă forță înțelepciunii Călărețului și limitând instinctele primare ale Elefantului, cu care suntem familiari de la Jonathan Haidt și Paul Olteanu, sau făcându-ne timp și spațiu pentru Gândirea Lentă și limitând impactul Gândirii Rapide, despre care a scris Daniel Kahneman.
În același timp, este necesar să înțelegem și să învățăm instrumentele de lucru cu care operează mințile creative, inovatorii, creatorii de valoare economică modernă și fascinantă, care pun în evidență imaginația, jocul, experimentul, optimismul, umorul, empatia, recunoașterea și recunoștința, spiritul de echipă, colaborarea, comunicarea deschisă, pasiunea, cercetarea, toleranța, diversitatea și căutarea atentă și serioasă a adevărului științific.
În mintea și sufletul nostru, dar și în oamenii din jurul nostru se află comori pe care a sosit clipa să avem curaj, curiozitate și ambiție să le descoperim, să le șlefuim și să le punem în valoare.
Avem mult mai multă putere decât ne imaginăm că avem. Am auzit această idee la Vlad Glăveanu, profesor de Psihologie la Universitatea din Dublin, și credem că acesta este purul adevăr: mai ales în zilele noastre, marile reușite ale omenirii vin din imaginație și colaborare, nu din forța mușchilor sau a mașinăriilor. Trebuie doar să căutăm căile, exemplele, metodele și oamenii care ne pot conduce către această putere.
„Dacă așteptăm să avem toate dovezile necesare și suficiente ca să credem în noi, probabil că o să așteptăm mult și bine. Adevărata încredere înseamnă că nu ai toate dovezile că merită să crezi în tine, dar îți asumi riscul, crezând că vei reuși. Iar această credință poate să schimbe realitatea”, a spus recent profesorul Mircea Miclea, unul dintre oamenii luminoși cu care suntem norocoși să fim contemporani.
România visurilor noastre începe de la cei mai curajoși și performanți dintre noi
Acesta ar trebui să fie visul nostru, al celor mai educați, mai moderni și mai curajoși cetățeni ai acestei țări: să schimbăm România în bine, să construim bunăstare și prosperitate pentru toți cei care ne-am născut sau trăim aici, prin efortul concentrat și conștient al celor mai buni, mai capabili și mai harnici dintre noi.
Iar schimbarea pe care noi o visăm începe prin raportarea la cele mai strălucite modele și dezvoltarea unor concepte, instrumente și metode de lucru inspirate de la cei mai curajoși și performanți dintre noi.
Vă invităm pe toți cei care împărtășiți optimismul acestui vis în PozitiVești, comunitatea celor care gândesc încrezător și pozitiv, acționează curajos și creativ, iau decizii înțelepte, dar ambițioase și sunt capabili de performanțe valoroase, atât în profesie și afaceri, cât și în familie și societate.
Să ne luăm inspirație și încredere de la oamenii buni, curajoși, harnici și ambițioși care reprezintă România performantă, pentru că explorează cu curiozitate, muncesc cu pasiune și descoperă ideile, drumurile și oportunitățile care ne fac mai buni, mai respectați, mai împliniți.
Am descoperit în ultimii ani sute, chiar mii de astfel de oameni luminoși, curajoși, harnici și ambițioși, ale căror idei, proiecte, produse ori servicii au acum succes uriaș, nu doar pe plan național.
Ei sunt cei care aduc progresul și produc schimbarea benefică, bunăstarea și prosperitatea de care cu toții ne bucurăm. Pornind de la ei și exemplul lor, putem construi, individual și colectiv, un model de gândire și acțiune care conduce spre performanță, progres, bucurie și bunăstare.
Avem o uriașă nevoie de mai multă încredere în noi și în cei de lângă noi. Ne trebuie inspirație ca să învățăm să descoperim lucrurile bune din jurul nostru, să ne găsim modelele valoroase care deschid drumuri ascendente și să le folosim ca punct de plecare în devenirea noastră.
România aia bună, frumoasă, prosperă și captivantă pe care o visăm cu toții și la care vă invităm să muncim împreună este mai aproape decât ne închipuim.
Haideți să trecem la treabă. Hai că putem! Chiar ne-am născut în locul potrivit.
