Romulus Oprica: Ecosystems Builder
Că Brașovul este un magnet pentru mulți oameni, nu doar din punct de vedere turistic, ci și ca variantă atractivă de locuire, nu mai este de multă vreme un secret pentru nimeni. Încă din 2017, raportul Orașe Magnet – Migrațiune și navetism în România, al Băncii Mondiale, arăta că orașul nostru „contribuie la rezultatul economic regional într-o proporție dublă față de ponderea lor în rândul populației regiunii, ceea ce demonstrează că sunt motoare de creștere economică pentru aceste regiuni”. (Cristea et al., 2017, p. 118)
În ceea ce privește migrația, același raport afirmă că „în perioada de creștere economică rapidă a României, 65,5% dintre migranți proveneau din zone urbane – mutându-se în principal din localități și orașe mai mici către orașe mari și din orașele mari spre suburbii. În zonele urbane funcționale ale orașelor Cluj-Napoca, Brașov, Timișoara și Iași, peste 75% dintre migranți au provenit din zone urbane”. (Cristea, 2017, p. 22)
Ca să ne facem o idee foarte clară despre zona asupra căreia Brașovul acționează ca un magnet, este suficient să ne uităm pe harta de captare a studenților de către Universitatea Transilvania din Brașov.
Tradițional, aceasta este formată din județele din zona Moldovei, arcul exterior al Carpaților de Curbură, Brăila, Argeș, dar și Harghita, Covasna și Mureș. Mai recent, observăm un mare apetit dinspre Constanța și București.
Bucureștiul este un caz particular, exportând mai ales corporatiști care simt nevoia unui down-shift în viață și a unui trai mai liniștit.
Dar ce anume generează această atractivitate și aceste așteptări ridicate de la Brașov?
Am putea găsi o explicație validă în puterea economică a zonei. Șomajul a scăzut dramatic în ultimul deceniu în județul Brașov, de la 11.447 șomeri în 2004 (4,3%) la 6.360 în 2014. În cinci ani, între mai 2019 și mai 2024, rata șomajului a rămas relativ constantă, cu evoluții nesemnificative, statistic, variind între 2,1% în mai 2019 și 2,4% în mai 2024 , dar numărul angajaților a crescut semnificativ, ceea ce indică o evoluție economică puternic pozitivă. Între mai 2019 și mai 2024 numărul de angajați a crescut cu 9.355 (4,8%), în timp ce salariul mediu net a crescut în aceeași perioadă cu 64,4%. Din punct de vedere al PIB-ului pe cap de locuitor, în anul 2020, Brașovul era pe locul 4 la nivel național, PIB-ul era cu 23,3% mai mare decât cel al Regiunii Centru și cu 17,2% mai mare decât cel național. În 2022, Brașovul se clasează tot pe locul 4 după produsul intern brut per locuitor, acesta reprezentând 116% din media națională.
Totuși, e ceva mai mult de atât, mai mult decât aspectul economic, care face din Brașov un oraș atractiv, iar pentru a răspunde, incomplet, desigur, am făcut apel la informațiile pe care le-am cules în ultimii cinci ani prin diversele studii pe care le-am realizat.
Un studiu comparativ privind imaginea orașelor românești, realizat acum vreo cinci ani în mediul online prin analiza percepțiilor communicate de primele 30 de rezultate returnate în motoarele de căutare, mi-a relevat că Bucureștiul este perceput ca un oraș al afacerilor, Clujul ca un centru universitar și de inovație, Sibiul ca un pol cultural, iar Brașovul este definit aproape exclusiv prin termenii frumos și liniștit. Brașovul este asociat de către localnici, în mod previzibil, majoritar cu munte și frumos și abia în plan secundar este definit ca fiind plin de istorie și foarte ofertant pentru turism.
Atmosfera din centrul istoric al orașului este percepută, atât de majoritatea localnicilor, cât și de vizitatori, ca fiind una de aglomerație plăcută, iar personalitatea centrului istoric al Brașovului este asociată cu cea a unui bătrân prietenos, calm, vesel, puternic, înțelept, primitor, impunător și interesant.
Am putea spune, deci, că Brașov atrage precum un bunic înțelept spre care se îndreaptă nepoții să se bucure de-o vorbă bună și de liniște. Brașovul nu doar că este liniștit, dar pare a avea și darul de a da liniște celor care îl locuiesc.
Într-o blog-post mai vechi al lui Dorin Alexandrescu, strateg și marketer profesionist, ploieștean de origine, am găsit o descriere foarte savurosă a ce a învățat el în 10 ani de Brașov, una dintre concluzii fiind că în Brașov nu ai cum să te rătăcești. „Cu un munte mare în mijloc, care știi că e în centrul istoric nu-ți trebuie GPS. Poate și din acest motiv cunosc Brașovul mult mai bine decât pe orașul natal”.
Într-un mod intuitiv, Dorin a descris perfect teoria conform căreia organizarea urbană intuitivă generează un sentiment de siguranță și confort psihologic. În „Harta unei vieți bune la oraș” (Quercia, Aiello & Schifanella, 2017) este argumentat că orașele cu un design urban coerent și ușor de navigat cresc nivelul de satisfacție al locuitorilor: „o ușoară și bună reprezentare permite locuitorilor orașului să se simtă ca acasă și să-și crească bunăstarea comunității. În general, oamenii se simt ca acasă în orașele ale căror cartiere sunt ușor recogniscibile. Confortul rezultat din puțin efort pare a avea un impact asupra bunăstării individuale și în cele din urmă colective”.
Aceasta înseamnă că Brașovul e un oraș simplu, care nu sperie. Iar dacă un lucru (un oraș) nu te sperie, șansele să-l placi sunt mult mai mari decât dacă ți-ar provoca inițial teamă. Tot Dorin evidențiază și mai bine această calitate, de a nu speria, punând-o pe seama „frumuseții” orașului (un soi de concluzie cvasi-universală a tuturor celor cu care am interacționat): Deci, Brașovul este „un loc bun pentru inadaptați de orice fel”, de unde trag concluzia că este un oraș în care te adaptezi ușor și este un oraș „atât de frumos” în care „merită […] a-ți crește copilul”.
Această siguranță percepută nu este doar mentală, ci se manifestă și într-o formă cât se poate de fizică. Într-o cercetare de acum vreo doi ani m-a uimit să constat că una dintre participantele la studiu, venită din zona de sud-est a țării, a decis să rămână în Brașov și să devină brașoveancă pentru că… poate „ieși oricând afară din casă și nu există riscul să fiu mușcată de un câine”. Poate părea banal, dar aceste detalii contribuie enorm la bunăstarea brașovenilor.
Dar, până la urmă, ce înseamnă să fii brașovean? Răzvan Pătrașcu, specialist în branding, spunea într-un interviu acordat sociologului Lorena OPRICA, pentru lucrarea „Geografia simbolică a Brașovului”, că Brașovul trăiește azi o „confuzie identitară”:
„E confuzia identitară și pentru că s-a mixat populația Brașovului de-a lungul secolului XX, s-a trecut prin niște etape de distrugere a patrimoniului identitar al orașului în perioada postbelică, perioada post comunistă, care practic e o imitare a celei postbelice, doar că sub un alt ambalaj”.
Știu că mulți dintre locuitorii cu vechime ai orașului trăiesc un sentiment de „cotropire” de către noii veniți, dar să nu uităm că, de fapt, acest oraș a fost construit de… imigranți interni. Scriam acum câțiva ani că Brașovul este, într-un fel, America României și aș vrea să subliniez că cea mai mare bogăție a Brașovului este multiculturalismul său, iar aici nu mă refer doar la maghiari, sași, evrei sau greci. NU! Mă refer și la buzoieni, constănțeni, brăileni, vasluieni, craioveni… toți cei care, având spirit de inițiativă peste medie, și-au părăsit casa și au venit aici pentru a deveni brașoveni. Şi ei vin cu o zestre culturală locală, antropologic privind, şi ei sunt dintre cei care au construit și construiesc acest târg multicultural!
Faptul că etnicitatea nu mai joacă azi un rol atât de puternic în definirea noastră nu este o surpriză pentru un cercetător social, iar acest lucru este explicat prin faptul că „în estul Europei, în lipsa unei societăţi civile puternice, etnicitatea (autentică) a fost ingredientul principal în alcătuirea identităţii, dar, pe măsura evoluției şi integrării europene, tendinţa este ca preeminenţa etnicităţii să se diminueze, lăsând loc unei cetăţenii de-etnicizate”.(Schopflin apud Botezat, pp. 42-43)
Tocmai afirmația anterioară ne oferă și soluția: dacă azi ne aflăm într-o confuzie identitară și într-o stare de de-etnicizare înseamnă că trebuie să începem să construim o societate civilă puternică. Acest lucru ne va transforma din locuitori ai Brașovului, în cetățeni ai Brașovului, iar atunci este foarte probabil ca orașul acesta să își redefinească identitatea nu doar prin natura care-l înconjoară sau prin trecutul său istoric, ci printr-o cumunitate care-l modelează și-i dă viață.
Un bun prieten îmi spunea, acum câțiva ani, că Brașovul este ultima stație înainte de a pleca definitiv din România; că Brașovul este ultima speranță. Fără implicarea comunității, Brașovul riscă să rămână un loc de tranzit pentru cei care își caută liniștea temporar, dar care nu găsesc aici suficiente oportunități pentru a rămâne pe termen lung.
A deveni cetățean al Brașovului înseamnă mai mult decât a te bucura de aerul curat și de proximitatea muntelui. Înseamnă să îți asumi orașul, să te implici în comunitate, să contribui la inițiative care îl fac mai bun. Tocmai pentru că Brașovul s-a construit prin migrație, multiculturalism și schimbare, el trebuie să își accepte și să își valorifice această identitate dinamică.
Pentru noii veniți, Brașovul este un refugiu, un loc în care găsesc liniște și siguranță. Pentru cei care trăiesc aici de generații, este un spațiu al continuității, al tradițiilor și al memoriei colective. Pentru ambele categorii, însă, orașul poate fi mai mult decât un decor frumos – poate fi un model de dezvoltare urbană, de implicare civică și de echilibru între trecut și viitor.
Brașovul nu este doar o destinație. Este o alegere. Iar cei care o fac, fie că vin din București, Vaslui sau Constanța, au acum șansa de a transforma acest oraș într-un loc care nu doar atrage, ci și inspiră.
