Greu de crezut că există vreo țară care își tratează cetățenii cum îi tratează statul român. Dacă stai și privești cu atenție, România încurajează nemunca, iar pe cei care lucrează îi taxează peste măsură pentru a acoperi în bani sinecurile menite a aduce voturi partidelor aflate la guvernare.
În timp ce salariile din mediul privat sunt înjumătățite de taxe și impozite, unele fără sens, din moment ce ești nevoit, de exemplu, să plătești alți bani la spitale pentru a fi tratat omenește, aleșii își măresc veniturile din pixul cu o simplă ridicare de mână. Dar apoi aleșii nu se mulțumesc doar cu atât. Mai sunt plătiți și de diverse firme pentru „lobby-uri” sau pentru intervenții mai mult sau mai puțin discrete la cei care stau pe pungile cu bani ale statului.
În România, toată lumea câștigă, dar nimeni nu are bani. În aceste condiții, exodul românilor la sfârșitul anilor ’90 și începutul anilor 2000 își găsește sensul. Din păcate, în mare parte, în țară au rămas doar putori, indivizi care se fac că lucrează sau care pentru a face munca pentru care sunt plătiți de stat mai percep și alte atenții, fie în bani, fie în natură. Bine, nici poporul nu e strălucit, din moment ce i s-a inoculat de la născare simbolul șpăgii și peșcheșului plasat celor cocoțați pe niște funcții. Sufletul românului stă într-un plic, în buzunarul unui halat sau într-un virament bancar.
Pe undeva ne merităm soarta.
Am un prieten care a plecat în Ucraina ca și corespondent de război. A fost jignit și atacat în toate modurile posibile pentru că a ales să ajute ucrainenii cu medicamente, cu mașini sau cu alimente. Toate obținute din donații. O așa-zisă femeie de afaceri din Brașov l-a atacat continuu explicând că el folosește banii din donații pentru sine. Apoi, pentru că i-am atras atenția, m-a acuzat că împart banii cu el și că o să îmi trimită controale pe cap. Doar ăștia am mai rămas în țară: suntem bolnavi de ură și de grija caprei vecinului, că de unde are ăla bani să facă, să dreagă.
Problema noastră nu este că o ducem noi rău, că noi ne-am descurcat în mizeria în care am trăit până acum, ci că unii evadează din mocirla asta condusă de ciolaci, ciuci, iohaniși, vești sau colibani, și că nu mai vor să înghită rahaturi politice fără sens. Și atunci să nu ne mire că apare un AUR care strânge toată ura adunată pe clasa politică care nu a făcut nimic bun de la Revoluție încoace și că în curând ne vom da în cap unul altuia doar pentru că ne-am uitat mai ciudat la aproapele nostru.
_______________________________________