Contributor: Ștefan Chirițescu, Brand Strategis
Anii ’90 au însemnat nu doar uriașa bucurie a libertății, dar și o schimbare fundamentală în obiceiurile de consum.
Televizoarele erau pline de reclame îndoielnice la produse din străinătate care urmăreau să construiască imaginea unor produse vestice pe care ni le dorisem atât de mult.
Blugii, țigările, sucurile, berile, gecile de piele și multe altele ne făceau cu ochiul și ne goleau buzunarele. Românii se bucurau de libertatea și iluzia abundenței care venea „de afară”. Ușor, ușor, tot ce era românesc căpăta o percepție de proastă calitate, în timp ce orice produs „made in…” părea a priori bun și de o calitate superioară.
Magazinul din colț a fost înlocuit cu magazinul acela mare de la marginea orașului, restaurantul acela mic a fost înlocuit cu fast food-ul frumos colorat, roșia din piață a fost înlocuită cu caserola din plastic, pachetul de acasă cu menu-ul de prânz de la cantină.
Dar între timp, consumul a început să se așeze, am început să ne plimbăm pe afară, am început să înțelegem că nu e totul roz pe acolo, că ne e dor de ciorbă, de salata cu roșii în care înmoi pâine și are gust divin, că străinii se bucură să mânânce românește.
Că străinii se bucură să mănânce românește. Această observație simplă a fost un punct de cotitură.
Hegel ne spunea că un progres în conștiință înseamnă un progres în istorie. Acestă revelație că alții, că „vestul” ne apreciază mâncarea a însemnat un moment de trezire.
Am devenit mai conștienți de noi, de valoarea noastră, de calitățile noastre. Au înflorit pensiunile, restaurantele de familie, locațiile tradiționale, designerii locali. Ne-am adus aminte de ce poate fi bun naționalul, nu doar internaționalul.
Iar pasul următor este să ne bucurăm de local. Auzim des de „from farm to table”. Înseamnă un circuit scurt, înseamnă raționalitate în lanțul de alimentare, dar mai înseamnă ceva: bucuria de a avea ceva ce vine din zona ta, ceva ce identifică unic masa ta, ceva ce indentifică unic experința ta și ceva mai important: echitate economică.
Brandurile locale, fie că vorbim de mâncare, băuturi, fashion, servicii, sunt valuta forte a regiunilor din care vin.
Brandurile locale au nevoie să rămână locale ca să poată să-și atingă maturitatea, atât financiară, cât și cea emoțională.
Ce presupune acesta?
1. Relevanță: brandurile locale au nevoie să ofere, să construiască o propoziție de valoare care să identifice unic zona din care provin.
2. Consistența: brandurile locale au nevoie să ofere în mod constant calitatea.
3. Prezența: brandurile locale au nevoie să fie prezente în comunicare, atât cu audiențele finale, dar și cu lanțurile de distribuție, și cu cele fizice, și cu cele online.
4. Inovație: brandurile locale au nevoie nu doar să-și diversifice oferta, dar să fie agile în menținerea unor costuri corecte.
Brandurile locale sunt mai mult decât o formă de economie sănătoasă, sunt o formă de expresie culturală. Prin intermediul lor, ne păstrăm tradițiile, valorile și liantul social în interiorul comunităților.
Altfel spus, avem nevoie de branduri locale, căci acestea asigură sănătatea comunităților: o sănătate economică, socială, culturală și, mai ales, identitară.
