Tatian Diaconu a fost „părintele” Coresi timp de un deceniu, un profesionist recunoscut la nivel național pentru implementarea unui proiect de o asemenea anvergură.
Prin 2012, timid în primă instanță, a început să circule zvonul în Brașov despre un mall pe platforma Tractorul. Cei mai mulți își amintesc probabil că în 2012, zona arăta ca după un cataclism major. Practic, fabrica Tractorul se transformase într-o grămadă de moloz, resturi de clădiri și fiare. Tractorul nu fusese nicicând o zonă de atracție pentru locuit și activități urbane, iar după demolare nu inspira pe nimeni și nu lăsa să se întrevadă evoluția următorilor 10 ani.
Apoi, spre sfârșitul anului 2012, ideea dezvoltării din Tractorul a început să fie povestită de o persoană complet necunoscută pentru Brașov și brașoveni: Tatian Diaconu, reprezentantul investitorului francez, noul proprietar al terenului fostei fabrici.
Îmi amintesc una dintre primele întâlniri cu Tatian Diaconu și cât de puțin credibilă era povestea lui. Înzestrat cu har de povestitor, tânăr și plin de energie, ne povestea atunci despre un mall și apoi de un cartier, cum nu mai văzuse Brașovul. Avea aerul unui extraterestru care ne lăsa să credem că ruina de la Tractorul ascunde bogății nebănuite, un fel de vânzător de castraveți către noi, grădinari cu experiență. Recunosc că nu l-am crezut, știu din poveștile lui că mai nimeni nu a crezut inițial proiectul viitorului Cartier Coresi.
10 ani, vocea și imaginea Coresi
Apoi, Tatian Diaconu a devenit vocea, omul și imaginea Coresi timp de 10 ani, un profesionist recunoscut în Brașov și la nivel național pentru cel mai mare proiect de regenerare urbană din România. Mereu cu zâmbetul pe buze, jovial, deschis la dialog, a reușit să își ducă la îndeplinire povestea din 2012. A reușit să facă pe fosta platformă Tractorul cel mai bun model de regenerare urbană din România sau probabil dincolo de granițele României.
Anul trecut, un comunicat de presă tipic pentru marile companii, în câteva cuvinte politicoase, anunța plecarea lui Tatian Diaconu de la comanda Immochan/Ceetrus/Nhood/Coresi. Astfel, Coresi își pierdea fondatorul, motorul și omul care dădea tonul. Nu am înțeles mare lucru din această plecare neașteptată și am încercat să îl sunăm pentru un interviu. Ne-a rugat să-i lăsăm timp și mai apoi ne vom întâlni pentru o discuție amănunțită. Timpul a trecut… și iată rezultatul.
De ce acum, după 12 ani, de ce așa, din senin? Cum va fi Coresi fără dumneavoastră?
Nu există un moment bun pentru o despărțire, nu există un moment bun să te desparți de cineva drag, nu există moment propice să te desparți de copilul tău. Prin urmare, după 12 ani a fost foarte greu… Aș spune chiar că întrebarea nu este de ce ai plecat după 12 ani, ci cum au trecut atât de repede 12 ani. Întrebarea poate fi cum am reușit să rămân la conducerea unei companii mari atâta timp, știut fiind faptul că există în lumea corporațiilor un obicei, sănătos, de altfel, de rotație a pozițiilor cheie la fiecare 3-4 ani. Ei bine, în cazul meu, longevitatea se datorează, printre altele, proiectului Coresi, complexității sale și duratei în timp. Este drept că am avut câteva incursiuni în acești 12 ani, un an la sediul din Franța și un an într-o poziție de director regional în Europa de Est (Polonia, România, Ucraina și Rusia). În orice caz, pentru mine, cei 12 ani au fost ca 12 luni, cu toate anotimpurile, toate formele de precipitații, temperaturi și vânturi în această perioadă. Sigur că în comunicarea plecării mele, pentru un spectator extern companiei, cuvântul „neașteptat” este cel firesc. În realitate, a fost un proces intern de transformare care a durat aproape un an și al cărui prim element vizibil a fost anunțul plecării mele. Alte anunțuri de organizare, viziune, misiuni au urmat în mod firesc pentru o TRANSFORMARE.
Si totuși, de ce ați plecat și ce va face Coresi fără dumneavoastră?
Decizia mea foarte dificilă a avut loc în urma unui proces îndelungat de reflecție, multiple discuții cu colegii mei din Franța, dar și cu familia și câțiva prieteni apropiați. În ultimul an de mandat avusesem șansa să conduc în România ambele companii ale acționarilor, atât Ceetrus, în calitate de proprietar al activelor imobiliare, cât și Nhood, societate nou înființată ce își dezvolta rolul de companie de servicii imobiliare pentru Ceetrus, dar și cu vocația mai largă de a da servicii imobiliare pe piața din România în general. Știam că acest mandat de CEO pentru cele două companii este unul de tranziție, urmarea firească era ca fiecare dintre cele două companii să își afirme calitățile și să își conducă în mod independent interesele, chiar și cu un acționariat comun pe alocuri.
Astfel, în 2023, Ceetrus și-a construit propria structură, care astăzi gestionează la nivel european patrimoniul acționarilor, un patrimoniu complex de circa 8 miliarde de euro, în 10 țări, printre care și România.
Tot în 2023, Nhood, compania de servicii imobiliare, a decis să-și afirme rolul de leader în servicii imobiliare și să-și structureze activitatea în jurul a trei domenii cheie: dezvoltare imobiliară, property management și servicii suport. Astfel, organizarea internă se bazează, începând din 2023, pe trei leaderi în fiecare țară, câte unul pentru fiecare domeniu mai sus amintit. Așadar, organizația devine orientată spre comunicare și sinergii la nivel european.
Astfel, rolul în cadrul companiei pentru mine devenea cu totul altul. Recunosc și trebuie să le mulțumesc celor din Franța pentru alternativele pe care le-am discutat. Din păcate, acele posibilități care îmi dădeau în continuare energia să mă bucur de meseria pe care o iubesc presupuneau și o relocare din România, lucru pe care de comun acord cu familia am decis să nu îl mai facem, având în vedere și istoricul. Până la urmă, decizia a fost una rațională, luând în considerare momentul în carieră și ce îmi doream eu de la viitorul meu: să mă bucur de meseria care îmi place, în România, cu oameni dragi și parteneri de drum lung.
Și unde este partea de cancan?
Ce dezamăgire să nu fie una care să facă deliciul cititorilor! Ce pot spune acum, uitându-mă în spate, este un mare MULȚUMESC!
Ce altceva poți să spui când ai primit la 34 de ani șansa să crești împreună cu un proiect magic și să crești împreună cu o companie proaspăt înființată (n.r. – Tatian Diaconu a creat în România filiala Immochan în 2012). Ce poți spune când ai primit șansa să faci antreprenoriat (intraprenoriat, mai degrabă) la scară mare, pe sume uriașe. Ce poți să-ți dorești mai mult decât resursele unei companii uriașe și un teren de joacă precum Coresi? Ce poți să primești mai frumos decât încrederea acționarilor tăi, a partenerilor din România, a colegilor și să zburzi timp de 10 ani pe câmpia unor dezvoltări imobiliare ce vor rămâne peste ani? Ce poți să primești mai nobil ca misiune decât să construiești o echipă și să treci cu ea peste toate obstacolele, să crești cu ei, să învățăm împreună și să reușim împreună? MULȚUMESC! Ăsta e cuvântul pentru ultimii 12 ani. Eu sunt rezultatul acestor 12 ani minunați.
Cum rămâne cu Coresi?
Rămâne cum am stabilit! Cartierul Coresi a depășit cu mult dimensiunea unui proiect care să aparțină cuiva. Sunt măgulitoare aprecierile cu „părintele Coresi” sau „proiectul francezilor”. Coresi este azi, prin calitatea lui, prin dimensiunea parteneriatelor, prin legătura cu comunitatea, un proiect al Brașovului. Colegii din echipele (retail, office, rezidențial) de la Brașov au șansa să îl ajute să se dezvolte în continuare, este o șansă și o responsabilitate uriașă, pentru că s-au creat așteptări. Cartierul Coresi continuă să se dezvolte atât prin componenta rezidențială, de birouri sau retail, dar și prin celelalte funcțiuni sociale (creșă, grădiniță, școală). De fapt, eu cred că nu va fi nicicând terminat, mereu va fi ceva de făcut în cartier împreună cu comunitatea.
Care este proiectul lui Tatian Diaconu după Coresi? Ce poate fi la fel de incitant pe viitor?
Proiectul de la Brașov a fost o școală extraordinară, una de ordin tehnic, în care am înțeles și m-am format în această meserie a urbanismului, dar și a dezvoltărilor imobiliare mixte, învățând de la partenerii dragi. Coresi a fost în egală măsură o școală a relațiilor interumane create în oraș cu comunitatea, cu administrația, cu universitatea și Inspectoratul școlar, cu ISU și Jandarmeria și cu diverșii parteneri și furnizori. Tot acest bagaj îl port cu mine și intenționez să îl folosesc mai departe.
Știu foarte bine ce îmi doresc de la viitor: să rămân și să-mi fac meseria pe care o iubesc, să contribui la dezvoltarea urbană de calitate, să rămân în Brașov și să rămân alături de oamenii cu care am legat prietenii extraordinare în tot acest timp.
Și mai știu că nu totul ține de dimensiunea unui proiect, ci mai degrabă de calitatea relațiilor pe care un proiect le generează.
Este un film de „adio, dar rămân cu tine”?
Nu am spus niciodată adio! Am spus că rămân alături de prietenii mei din Brașov dintr-o postură diferită de antreprenor. Asta înseamnă că ne vom revedea de fiecare dată cu plăcere, sper. Cred că ultimii 12 ani din carieră și viață personală au însemnat 60-70% prezență la Brașov. Mă bucur să pot spune că în proporție similară, prietenii mei sunt la Brașov.
Ne puteți spune care sunt intențiile atunci în zona aceasta antreprenorială?
Rămân alături de partenerii de drum lung, împreună cu ei ne propunem să facem și pe viitor proiecte imobiliare de calitate, locuințe colective sau individuale. Îmi place să cred că împreună am reușit să facem în Brașov dezvoltări urbane de un nivel ridicat, care au crescut valoarea fondului locativ al Brașovului, extrem de dezirabil pentru cei ce vor să se mute în oraș.
