Din momentul în care ai făcut primul produs sau serviciu și ai ieșit în piață, angajații, furnizorii, partenerii, finanțatorii, clienții și toți cei care interacționează cu compania ta sunt de fapt proprietarii de facto ai acesteia, fiindcă de ei depinde direct viitorul ei.
Cedează puterea, așa vei fi mai puternic. Lasă-ți orchestra să cânte, tu ascultă și dirijează discret.
Am încercat să fac o listă cu primele lucruri pe care le-aș spune într-o discuție amicală și lipsită de formalități dacă ar fi să mă întâlnesc azi cu unii dintre proprietarii de afaceri de la noi cu care am avut ocazia să interacționez de-a lungul vremii. Destinatarul acestui articol este în general bărbat, și-a implicat membrii familiei în propria afacere și nu a conștientizat încă lucrurile pe care urmează să i le transmit aici.
Firma mai este 100% a ta doar în acte
Din momentul în care ai făcut primul produs sau serviciu și ai ieșit în piață, angajații, furnizorii, partenerii, finanțatorii, clienții și toți cei care interacționează cu compania ta sunt de fapt proprietarii de facto ai acesteia, fiindcă de ei depinde direct viitorul ei. Se cheamă stakeholderi și sunt foarte importanți, mult mai importanți decât tine pentru viitorul afacerii tale. Ești la mâna lor, poartă-te bine cu ei, împreună vă este mai bine decât separat.
Firma ta este o mare familie
Asta doar dacă poți fi un tată responsabil. Angajații sunt la fel ca și copiii tăi, trebuie hrăniți (plătiți) corect, găzduiți în spații primitoare, sprijiniți să facă primii pași, duși la școală, ajutați să se corecteze când greșesc și încurajați să crească și să aibă idei. Dacă îți trimiți copiii să păcălească sau să fure, îi ții în grajd și te porți cu ei precum cu sclavii, să nu te aștepți să îți livreze o bătrânețe fericită. Așa și cu oamenii din firmă, când îi angajezi e ca și cum i-ai înfia.
Nu le știi pe toate. De la un punct, nu prea mai știi nimic
Da, tu ai creat afacerea, a fost ideea și munca ta la origine. De la un moment încolo, când lucrurile capătă anvergură și complexitate, e bine să îți iei pentru fiecare segment de activitate câte un om care se pricepe la muncile acelea fiindcă a studiat, a muncit și a experimentat. Nu poți fi tu singurul care știe cel mai bine și marketing, și contabilitate, și achiziții, și management de personal, și vânzări și customer service ori cercetare-dezvoltare. Cedează puterea, așa vei fi mai puternic. Lasă-ți orchestra să cânte, tu ascultă și dirijează discret.
Certificatul de căsătorie nu ține loc de studii de management financiar
Pe hârtia aia roz pe care v-au dat-o de la primărie când v-ați unit destinele nu scrie că nevasta trebuie musai pusă cloșcă peste banii firmei. Dacă vrei ca afacerea ta să fie mai mult decât o gogoșerie, atunci lasă muierea să se ocupe de prunci și de ce se pricepe să facă și ia-ți un om care poate privi în perspectivă, care poate duce un cash flow solid și care poate ține piept cu argumente inspectorilor de la fisc, fără să le plaseze discret un plic.
Certificatul de naștere nu ține loc de educație și transpirație
E foarte bine să îți pui copilul în situațiile concrete de afaceri, să îi dai responsabilități și sarcini și să îl implici în deciziile de zi cu zi. E foarte bine să îl trimiți la școli cât mai bune și să îi asiguri tot confortul material. Dar va fi tare rău pentru el dacă va crede că BMW-ul, iPhone-ul, banii de club și de țigări sunt ale lui pentru că i se cuvin doar fiindcă este progenitura patronului. Învață-l să muncească și să tragă de el ca să primească, tratează-l exact ca pe orice angajat, deoarece altfel îți va face praf toată agoniseala când va prelua conducerea companiei. Vocația pentru business nu se transmite genetic, nu-i da să ducă mai mult decât poate.
Relațiile de rudenie nu țin loc de competență și mentalitate
Principiul lui Peter nu se aplică în cazul majorității neamurilor angajate în firmele românești, asta fiindcă rubedeniile ocupă încă de la angajare posturi pentru care nu au competențele și abilitățile necesare. Neamurile neșcolite puse în funcții de răspundere sunt ca scroafa cățărată în copac: nu se pricep la ce fac, cred că statutul îi scutește de muncă, se simt intangibile și eterne, încep să se poarte ca stăpânul de sclavi pe plantație și, de foarte multe ori, te fură ca să își completeze salariul pe care li l-ai acordat din milă sau obligație.
Amanta ucide
Imediat după ce ți-a luat ochii cu decolteul și picioarele de gazelă și te-a convins să îi spui vorbe dulci între patru ochi, pipița angajată inițial ca obiect de decor decide brusc că este mult mai inteligentă, mai importantă și mai pricepută decât este de fapt. Începe să dea indicații, să ia și să îți sugereze decizii, să dea afară oamenii buni și să îți ducă firma spre groapă, într-un ritm mai amețitor decât ăla al propriilor șolduri. Dacă tu chiar nu te poți abține, nu combina inutilul cu neplăcutul, ce este extraconjugal să rămână și extraprofesional.
Salariatul disciplinat, competent și conștiincios este ideal. Dacă ai o fabrică de potcoave pentru țânțari.
Sau una de împachetat fum. Dacă doar atât aștepți de la angajații tăi, strânge niște bani și ia-ți un robot. Mai nou, angajații, în special ăștia mai tineri, vor să li se ceară părerea, să aibă idei și inițiativă, să își folosească mintea pentru a inventa produse și servicii noi și mai ales să participe direct la luarea deciziilor de business de zi cu zi. Cică pasiunea lor ține afacerea în top. Sunt cam obraznici, nu-i așa?
90-60-90 sunt doar dimensiunile ideale ale unui manechin
Și poate ale secretarei tale personale, dar nu termenele de plată pe care să le impui cu forța furnizorilor, încercând să transformi minus în plus și să plătești la 240 de zile sau mai bine niciodată. Firma ta este parte a unui mecanism complex și orice componentă a sistemului care cedează din cauza ta provoacă un efect în serie care se va întoarce, mai devreme sau mai târziu, împotriva ta. Firma ta va crește sănătos și va dura doar dacă are parteneri sănătoși și stabili, fie ei furnizori sau clienți.
Banii sunt un mijloc, nu un scop în sine
Cei mai mulți români care se apucă de afaceri vor doar ca să facă bani. Nu vor să creeze un produs revoluționar, nu vor să facă un serviciu mai bine sau altfel decât ceilalți, nu vor să aducă o schimbare pozitivă pentru semenii lor, nu vor să transforme o pasiune sau un hobby într-o preocupare generatoare de venituri. Nu, ei vor doar să se căpătuiască. Așa se nasc afacerile fără suflet, fără viziune și fără viitor și așa apar miliardarii de carton. Dacă ești unul dintre ei și ai reușit să ajungi până la finalul acestui text, înseamnă că n-ai înțeles nimic din ce-ai citit, așa că ia-o de la capăt până pricepi. Succes!
Și, fiindcă știu sigur că îți plac bonificațiile, iată o certitudine: Familia și Afacerea nu se compară, nu au importanță egală și nu se bat pentru întâietate. Afaceri poți face, altele, oricând, de la zero, pe când familii nu prea. Nu renunța la ce este cu adevărat important pentru ceea ce doar te face să pari important.
