Brașovul în competiția globală dintre orașe și rolul strategic al identitatății comunitare

Un Brașov cosmopolit, dezvoltat în jurul unui centru universitar cu rol regenerator pentru competențele comunității. Un oraș cu o poziționare strategică globală, centrată pe valorificarea resursei creative. Un spațiu urban cu funcționalități administrate inteligent și care produc, prin experiențele de utilizare, cultura colectivă potrivită unei comunități proactive.

Acestea sunt aspirații pe care comunitatea le poate atinge în următorii 15 ani. În același timp, descriu un ecosistem socio-cultural capabil să genereze o economie sustenabilă în a 4-a revoluție industrială, unul la care contribuim deja fiecare dar fără a fi neapărat conștienți de consecințele colective pe care le producem pe termen lung.

O parte a acestor teme are deja stabilite măsuri punctuale aplicate prin ”Planul Integrat de Dezvoltare Urbană pentru Polul de Creștere Brașov (PIDU 2007-2013)”. Strategia în sine este o consecință a celor naționale și europene și stabilește cadrul pentru aplicarea măsurilor executive de către administrația locală.

”Brașovul va deveni modelul dezvoltării durabile din regiunea centru, dezvoltare bazată pe solidaritate interteritorială, interconectivitate, competitivitate economică și coeziune socială”.

Viziunea descrisă în PIDU 2007-2013.

Practic, o parte dintre obiectivele acestui plan se traduc astăzi prin investiții cu ale căror efecte suntem contemporani. Calitatea infrastructurii drumurilor publice, a celei de transport în comun, a celei turistice sau destinate sporturilor, o percepem cotidian atât pozitiv cât și negativ. Bazinul, sala sporturilor, patinoarul, centrul de cercetare al universității, centrul de afaceri dar și dezvoltarea imobiliară din cartierul Tractorul, sunt câteva repere materiale la care raportăm dezvoltarea economică, eficiența administrației publice, valoarea competențelor comunității, dar și ritmul în care acestea produc sau nu efecte în raport cu aspirațiile noastre.

Cu alte cuvinte, atât fondul planului strategic cât și calitatea actului administrativ influențează direct percepțiile pe care le avem despre oraș și deciziile pe care le luăm în consecință.

Context

Tranziția pe care România o face spre economia globală este una lentă, caracterizată mai degrabă de nihilismul oportuniștilor decât de coordonare strategică vizionară. Sunt deja zeci de ani care au grevat corupția, traficul de influență și manipularea în comportamentul colectiv. Polarizarea economiei locale în jurul banilor publici gestionați politic, a dus la dezvoltarea defectuoasă a mediului de afaceri și implicit a resurselor umane pe care acesta le administrează. De asemenea, dependența economiei de investițiile străine a generat mai degrabă comportamente vasale pentru obținerea traiul existențial. Este un fenomen specific tranzițiilor forțate spre o altă ideologie sau paradigmă socio-economică și are un precedent deja în istoria Europei Occidentale de după al Doilea Război Mondial dar și în evoluția recentă a altor state Europene foste comuniste. Totuși, după 26 de ani de la căderea comunismului, începe să se dilueze în societate rolul generației care a coordonat politic România până azi și să crească accelerat influența societății civile asupra politicilor publice.

Începem o etapă care are tocmai rolul de a redefini valorile și principiile morale precum și aspirațiile colective…

Începem o etapă care are tocmai rolul de a redefini valorile și principiile morale, precum și aspirațiile colective angrenate în mecanismele de aplicare ale politicilor publice. Este o altă etapă a tranziției care va avea nevoie de aportul celor născuți după 90 și care poate produce efecte vizibile în 15 ani.

Poziționare strategică a Brașovului

Asumarea unui rol strategic al Brașovului ca resursă pentru nevoile economiei globale înseamnă astăzi alocarea forței de lucru pentru operațiunile de producție ale companiilor internaționale. În același timp, pentru a adera la zona Euro, România va trebui să îndeplinească criteriile de convergență (cel mai probabil în intervalul 2019-2022), ceea ce implică o creștere a salariului mediu net în zona pragului minim de aproximativ 550 eur/lună, atins în prezent de țări precum Letonia și Lituania. Este o evoluție de aproximativ 25% față de media actuală pe țară și poate avea drept consecință reducerea investițiilor străine sau chiar relocarea unora existente.

Una dintre soluțiile strategice aduse de politicile europene de coeziune este dezvoltarea cercetării și inovării cu scopul valorificării capacității creative și a proprietății intelectuale rezultate. Totuși, trebuie apreciate cu moderație deciziile politice europene pentru că în țările est-europene influențele geopolitice pot genera factori imprevizibili în următorii 15 ani.

O ipoteză este ca Industriile Culturale și Creative (sub care intră și IT-ul) să fie cele care să construiască în următorii 15 ani un nou pilon economic sustenabil pentru Brașov alături de turism, producție industrială și agricultură. Este o ipoteză de altfel comună și pentru ceilalți poli de creștere din România care parcurg deja același demers strategic. Rolul Industriilor Creative de generator de produse și servicii pentru afaceri competitive global, este unul care în Brașov are nevoie de măsuri radicale ale majorității actorilor relevanți, pentru a construi un ecosistem productiv.

Universitatea trebuie să reformeze curiccula astfel încât să răspundă obiectivelor unei astfel de strategii. Facultăți de Design și Arhitectură, de Sociologie și Comunicare, de Arte Vizuale și Muzică precum și cele specifice domeniului IT, trebuie să devină principalele produse educaționale ale Universității Transilvania și trebuie să fie capabile să concureze oferta altor orașe cu tradiție din România.

Administrația locală va trebui să prevadă investiții în infrastructura publică necesară ecosistemului (unele sunt deja stabilite atât în PIDU cât și în PUZ-ul zonei Tractorul). Clădiri publice precum centre de afaceri, de cercetări, sedii de facultăți, incubatoare, dar și centre culturale, galerii și muzee sunt necesare atât pentru rolul funcțional cât și pentru cel de identitate a comunității, exprimată prin arhitectură. Sunt 15 ani în care Brașovul trebuie să reușească să depășească etapa nihilistă a ultimelor două decenii de dominație politică, prin atragerea în administrație a competențelor potrivite. Trebuie să treacă de mecanismele procedurale ale înființării unor noi instituții/organizații sau prin cele ale definirii proiectelor de infrastructură publică. Totodată vor fi optimizate căile de transport și sistemul public de tranzit, dar vom avea și conexiunea directă cu occidentul prin viitorul aeroport.

O ipoteză este ca Industriile Culturale și Creative să fie cele care să construiască în următorii 15 ani un nou pilon economic sustenabil pentru Brașov…

Probabil acestea vor fi temele obligatorii pentru următorii 5 ani. Cei zece rămași trebuie să producă minimum trei cicluri de absolvenți ai facultăților reformate și care să fie capabili să transforme Brașovul într-un centru universitar puternic, o referință a vieții culturale, dar și a unui mediu antreprenorial competitiv la nivel european. Excelența devine astfel dezideratul principal care trebuie atins iar validarea valorii acestuia trebuie obținută prin rezultate. Universitatea devine principalul instrument de regenerare socială și va putea influența pozitiv regresul demografic al Brașovului.

Identitate vs Brand

Următorii 15 ani înseamnă în același timp dezvoltarea și implementarea unor politici publice centrate pe incluziune socială și etnică, accesibilitate a serviciilor publice, identitate comunitară ca strategie de brand, excelență în educație și cultură.

Sunt măsuri prevăzute deja în acest scop atât în PIDU 2007-2013 cât și în Planul de Mobilitate Urbană Durabilă 2015 (PMUD). Vor fi însă necesare completări care să prevadă dezvoltarea unor mecanisme adecvate deciziilor cu impact asupra elementelor de identitate ale orașului.

Arhitectura clădirilor și spațiilor publice, identitatea vizuală a serviciilor publice și a sistemelor de comunicare ale acestora, conservarea patrimoniului construit, funcționalități ale cartierelor aflate în proces de regenerare, sunt câteva teme centrale care trebuie gestionate strategic pentru că reprezintă componentele de identitate materială ale orașului. Acestea sunt repere vizuale la care se raportează atât comunitatea cât și populația aflată în tranzit. Transferă percepții despre istorie și cultură cât și despre performanțe și aspirații colective.

”Branding-ul de oraș trebuie să fie preocupat de modul în care cultura și istoria, creșterea economică și dezvoltarea socială, infrastructura și arhitectura, peisajul și mediul, printre altele, pot fi combinate într-o identitate vandabilă, care este acceptabilă tuturor oamenilor.”

Li Zhang și Simon Xiaobin Zhao – Profesori universitari în Politici Publice pentru Dezvoltare Socială (China și Hong Kong).

Demolarea platformelor industriale, de exemplu, reprezintă pe harta orașului o cicatrice de aproximativ 20% din suprafața intravilană. Totodată, este o cicatrice gravată în memoria colectivă a celor câteva zeci de mii de brașoveni care au lucrat timp de zeci de ani în acele fabrici și care transferă astăzi influențe în cultura comunității. Nostalgia, dependența de asistența socială, blazarea și sentimentul excluderii sunt consecințe directe ale nihilismului caracteristic ultimilor 26 de ani. Această parte a populației e componentă intrinsecă a comunității și trebuie să redevină relevantă în percepția colectivă. Un suport simbolic este înființarea unui Muzeu al Industriei (care există de ceva vreme ca temă). Unul care să construiască publicului experiențe despre efectul social al industrializării cât și despre rezultatele tehnologice produse prin armonizarea curriculei universitare de atunci. Oamenii despre care va vorbi muzeul sunt chiar cei care ne sunt părinți, rude sau cunoștințe și cărora orașul le este dator cu recunoștință. Arhitectura muzeului cât și experiența vizitării trebuie să devină vehicule de identitate a comunității.

În perioada comunistă a existat un proces asemănător de conversie a identității colective prin regenerarea urbană centrată pe ideologie. Corpul nou al hotelului Aro de exemplu, a fost construit după demolarea din 1963 a Catedralei Reformate, reper arhitectural al identității comunității maghiare. Astăzi, sub influența acestui tip de nihilism la care tot fac referire, repetăm de fapt aceleași greșeli. În prezent, Primăria Brașov deține fosta platformă Rulmentul iar PUZ-ul (Planul Urbanistic Zonal) prevede conversia halelor industriale în spații pentru industria IT și muzee sau galerii. Clădirile industriale nu sunt însă încadrate în patrimoniul arhitectural. În consecință, interpretarea arbitrară a PUZ-ului tocmai a dus la conversia primei hale într-un hotel de trei stele și sală pentru nunți iar arhitectura acesteia a fost deja modificată. Un alt exemplu interesant al procesului de regenerare a identității Brașovului este legat de numele Coresi folosit pentru noile proiecte imobiliare din cartierul Tractorul. Deși inițial a fost folosit pentru identitatea Coresi Business Park (conversia clădirilor fostei uzine IAR și ale fabricii Tractorul în spații de birouri de clasa A), ulterior a dat numele noului mall dar și viitorului proiect rezidențial Coresi Avantgarden. Practic, reperul central al Brașovenilor pentru numele Coresi a devenit tocmai simbolul economiei de consum, Mall-ul. După aproape 500 de ani, Coresi s-a regenerat într-o morișcă cu cinci culori. Paradoxal, în același timp Muzeul Primei Școli Românești trece prin momente economice critice, cu atât mai mult cu cât a fost recent inundat. Acolo sunt depozitate și primele cărți tipărite în limba română de către Diaconul Coresi și totodată este o referință importantă de identitate materială a acestei comunități. Atât de importantă încât, chiar și printr-un proces de naming destul de arbitrar, devine prin Coresi numele unui întreg cartier.

”Un oraș este înainte de toate o realitate umană, locală și autentică/fixă/imobilă, ancorată în istorie, cultură și ecosistemul său. Ea poate și ar trebui să fie modificată pentru a se adapta evolutiei, la nevoile economice și sociale din ziua de azi. Cu toate acestea, brand-ul nu poate fi construit fără ea. Trebuie ținut seama de asta. Construcția brand-ului ar trebui în primul rând să implice un consens între actorii-cheie ai orașului.”

Jean-Noel KAPFERRER – Expert în Brand Management.

Procesul de regenerare este însă unul vital și produce deja primele efecte prin dezvoltarea imobiliară din cartierul Tractorul. Există deja exemple pozitive de conservare a reperelor de arhitectură industrială, precum este cazul conversiei Coresi Business Park. Sunt funcțiuni atent stabilite cartierului încă din 2008 de către Flavus Investiții (proprietarii de la acea vreme ai fostei fabrici Tractorul) și preluate și în noul PUZ. Immochan, proprietarii a 100 de hectare din terenul fostei fabrici, implementează la rândul lor o parte din PUZ. Toate aceste dezvoltări sunt, sau ar trebui să fie, consecințele unor măsuri ale aparatului administrativ local. Efectele strategice asupra identității comunității nu au însă parte de un organism de definire și reglementare așa cum sunt Centrele de Design care deservesc instituțiile guvernamentale și administrative din alte țări.

Odată cu procesul de regenerare alimentat de forța industriei imobiliare, administrația locală pune în aplicare măsuri strategice care au rolul de a îmbunătăți accesibilitatea sistemului de transport. Planul de Mobilitate Urbană Durabilă al Brașovului elaborat în 2015, are ca obiective creșterea calității serviciilor de transport public, a sistemelor de gestionare ale traficului și ale parcărilor.

Ceea ce nu cuprinde PMUD 2015 este rolul strategic al identității vizuale al serviciilor publice în raport cu experiența de utilizare dorită din partea comunității. Rețeaua de transport în comun precum și sistemele publice de semnalizare implică cele mai complexe interfețe prin care comunitatea interacționează cu orașul. Dincolo de a acoperi comunicarea funcțională, limbajul vizual al acestor sisteme are rolul strategic de a transfera valori identitare comunității. Este un foarte vast mediu de comunicare ce în orașele dezvoltate este folosit pentru a educa comportamente colective, a transfera valori și aspirații și are o contribuție majoră asupra calității experienței ”de utilizare” a orașului. Londra, Amsterdam, Viena, New York etc. sunt orașe a căror valoare de brand este și consecința integrării strategice a identității comunitare în limbajul vizual al serviciilor publice. Identitatea metroului londonez, Underground, este una iconică a orașului, dezvoltată la începutul secolului 20 și administrată de o instituție dedicată a primăriei. Anul acesta se aniversează 30 de ani de la lansarea programului ”Poems on the Underground” care are rolul de a face din experiența de transport una culturală și educativă prin poemele tematice scrise de comunitate și atent selecționate de o comisie artistică. Acestea sunt seturi de politici ”Design Driven Experience”, aplicate strategic pentru a construi percepții identitare unitare. Design Council UK este consultantul extern care gestionează partea de cercetare și de definire a sistemelor vizuale folosite de către sistemul de transport din Londra. Totodată, este instituția desemnată să gestioneze programul Design for Europe prin care Uniunea Europeană transferă politici de design la nivelul statelor membre.

”Un brand de locație este totalitatea gândurilor, sentimentelor și așteptărilor pe care le au oamenii despre o locație. Este reputația și esența durabilă a locului și reprezintă promisiunea specifică a valorii, oferind-o cu un avantaj competitiv.”

Bill Backer – Consultant de Brand.

Concluzia pe marginea subiectelor expuse este că strategia de dezvoltare a Brașovului are nevoie de noi sisteme de administrare care să coreleze rezolvarea funcționalităților orașului cu elementele de identitate. Arhitectura clădirilor publice trebuie să fie iconică și să devină consecința unor concursuri de arhitectură atent gestionate și nu a celui mai mic preț oferit în sistemul ”Design and Build” de către firme de construcții. Conservarea patrimoniului construit cât și managementul conversiei funcțiunilor acestuia trebuie să țină cont de impactul asupra comunității. Serviciile publice vor deservi și rolul de vehicule de identitate a comunității, contribuind astfel la creșterea calității experienței de utilizare a orașului. Suma acestor experiențe cu Brașovul vor transforma destinația într-un Brand. Rolul acestuia în îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare economică, socială și culturală devine cel al unui instrument strategic, dezvoltat în timp cu implicarea tuturor stakeholder-ilor importanți precum societatea civilă, administrația publică, mediul de afaceri, instituțiile de învățământ și cele culturale.

Închei cu o notă referitoare la Consiliul Român pentru Design care este în prezent în proces de formare, cu ajutorul programului Design for Europe și implicit al Design Council UK. Particip activ la întâlnirile grupului de lucru iar recent inițiativa noastră a primit susținerea Guvernului României prin implicarea Ministrului Educației și Cercetării, Adrian Curaj. Scopul meu în acest demers, dincolo de susținerea reglementării în România a rolului strategic al designului pentru inovare, este de a căuta să contribui cu soluții concrete la mecanismele de dezvoltare ale Brașovului. În 2015 am inițiat la Brașov proiectul Design Driven România (www.designdriven.eu) în parteneriat cu Design for Europe, Design Council și Danish Design Center și care va aduce anual conferințe despre rolul politicilor de design. Transferul de Know-How internațional către Brașov, pentru implementarea unor politici publice ”Design Driven” centrate de îmbunătățirea experienței comunității cu orașul, este un obiectiv tangibil chiar pe termen mediu. Este necesară voința politică și a decidenților din administrație, economie, educație și cultură pentru ca diversele obiective strategice prevăzute deja în documentele de planificare să fie completate de măsuri care să le asigure sustenabilitatea și efectele. Este vital pentru viitorul Brașovului ca aceste strategii de dezvoltare să treacă dincolo de ciclurile electorale, iar administrația să își asume rolul executiv în slujba comunității. Suntem într-o competiție cu orașe care au deja un avans calitativ iar candidatura recentă la titlul de Capitală Culturală Europenă ne-a dat și o percepție a distanței. Suntem într-o competiție regională cu alte destinații europene atât pentru turism cât și pentru investițiile străine, retenția și atragerea resurselor umane și antreprenoriat. Câțiva pași greșiți iar această cursă a polilor de creștere din România poate aduce Brașovul într-o situație mai grea decât a fost vreodată. Prin strategii deschise și o reducere exponențială a corupției putem deveni însă un brand al excelenței și o referință a Europei de Est.