Inițial, Raluca visa la o viață lipsită de griji acasă, după 13 ani de muncă în Franța. A ajuns însă la un interviu și, chiar dacă marketingul a fost la început o provocare, tânăra brașoveancă a dovedit că meseria de marketing manager i se potrivește ca o mănușă, iar Coresi Shopping Resort a devenit proiectul său de suflet.
După o absență de 13 ani, în 2013, s-a întors acasă, în România, cu gândul de a petrecere un concediu „sabatic”, ținând cont că timp de zece ani muncise la foc continuu în Franța. „Soțul meu avusese o propunere de nerefuzat pentru un proiect profesional care urma să-l acapareze pe el și pe mine să mă dedice familiei. O experiență nouă! Urma să fiu în sfârșit mama perfectă și soția vrednică la care nici nu îndrăzneam să visez cu câteva luni în urmă. Un program de lucru la foc continuu, un job pe cât de interesant pe atât de acaparator, o firmă în care mă simțeam ca acasă. Capcana de aur din care doar un proiect de excepție te poate scoate. Și iată că într-o zi, soțul meu Cornel a venit să-mi spună ca a primit o propunere de „expatriere” în propria noastră țară! O etapă de vis într-o carieră predestinată pentru el și relansată pentru mine… după ce aveam să mă ocup de ai mei. Și de mine. Vacanțe fără limită în „pensiunea” alor mei de la Cristian, plajă pe nisipul din Mamaia, reîntâlniri cu prieteni vechi și relații noi. Aveam să duc acea viață lipsită de griji”, ne-a destăinuit brașoveanca Raluca Crișan, acum director de marketing 10xclient Immochan România.
Cum o vorbă din bătrâni spune că „socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg”, viața i-a oferit alte surprize. „Lansat imediat în proiectele foarte solicitante pentru care fusese chemat, Cornel și-a luat viața bucureșteană în piept și a început să bată drumurile țării. Pentru mine însă, în locul dulcelui farniente, am descoperit un garaj plin de cutii trimise din Franța și o casă prea mare pentru a fi domesticită în mai puțin de o lună. Dar o mare satisfacție să fac primul drum la Brașov cu copiii, cu mșina! Gata cu avioanele și transferurile epuizante! Bunicii erau la 3 ore distanță, condus regulamentar”, a spus Raluca.
Interviu în… parc
Soțul ei a fost de fapt cel care i-a deschis drumul spre Immochan, la aproximativ o lună de când reveniseră în țară, respectiv când i-a adus o adresă de e-mail la care să aplice pentru un job. „Doar așa, ca să încerc… Din obligație morală și pentru că oricum prima încercare nu putea reprezenta vreun risc, am acceptat. Și m-au sunat. Eram la exact o lună jumătate de când eram în București. Interviurile au mers repede. Întâi HR, apoi cu șeful meu, căruia îi place să povestească interviul nostru… în parc. Ca și azi, agenda sa este atât de plină încât e nevoie de creativitate ca să faci să se întâmple lucrurile. Așa încât m-a invitat în parc, împreună cu familiile, unde din fericire managementul precar al propriilor mele progenituri nu l-a descurajat”, a spus tânăra.
După acest interviu original, a primit postul de Marketing Manager la Immochan, unde trebuia să înceapă lucrul în septembrie 2013. „Desigur, ca în orice poveste prea frumoasă, există o explicație. Firma în care tocmai mă angajasem nu îmi era complet necunoscută și făcea parte din grupul firmei în care lucra soțul meu. Immochan fusese unul dintre primii mei clienți la Qualimétrie, cabinetul de consultanță în care lucrasem în Franța. Meseria de marketing manager era nouă pentru mine, un mare pariu pentru șeful meu. Cunoșteam retail-ul, cel puțin pe cel născut în nordul Franței, leagănul distribuției franceze, ca pe buzunarul meu. Și iată-mă lansată într-o misiune pe care am încercat să o înțeleg, duc și conduc în cele câteva luni cât a durat până la următoarea propunere. Aceea de a mă dedica exclusiv proiectului emblematic al companiei care avea să se nască exact în orașul meu iubit: Coresi”, a mărturisit aceasta.
Coresi nu era încă Shopping Resort, iar ideea i-a venit Ralucăi într-o călătorie inspirațională în care fusese trimisă de CEO-ul Immochan, Tatian Diaconu, ca să înțeleg mai bine la ceea ce se aștepta de la ea. „Cel mai senzațional proiect construit până atunci de Immochan, lângă Alicante. Acolo am văzut lucruri impresionante, pe care nu mă credeam capabilă să le imaginez, cu atât mai puțin să le fac. Dar mai ales am întâlnit oameni. Am cunoscut-o pe Teresa, care a făcut o sesiune de 3 zile intensive de crescut aripi. Mi-a explicat tot – cum se lucrează cu o echipă de proiect, cum se decupează un proiect gigant în loturi suportabile, cum se șterge tot și se ia de la capat fără să disperi, cum să am încredere că voi reuși. Mai nimic din ceea ce am văzut la Zenia Bulevard nu am putut aplica mai târziu, pe șantier la Coresi. Dar spiritul Teresei și al colegilor din Spania m-a urmărit. Și mi-a dat curaj în momentele de ezitare”, a adăugat Raluca.
A făcut „beton cu suflet”
Astfel, Tatian Diaconu a crezut în Raluca și i-a acordat șansa „de a face beton, cu suflet, la Coresi”. „Sper ca, așa ca mine, România să primească un cec nerambursabil în alb! De aceea sunt aici. Pentru că sunt atâția Coresi de construit. Pentru asta avem nevoie de fonduri și de forme. Avem nevoie de resurse, de oameni, de cunoaștere. Pe care o putem importa sau inventa. Dar avem nevoie și de o nouă modalitate de a privi lumea, plină de posibilități, în puterea noastra. O lume în care cu 45 de milioane poți face mai mult decât cu 90. În care cu un simplu „Vom învinge!” faci mai mult decât cu toate dosarele de fezabilitate. În care cu zâmbet și bunăvoință naive muți munți de orgolii și preconcepții. De aceea am fost acolo! În Franța am învățat că viața e mai frumoasă când ne zâmbim. Că nu este politicos să nu fii atent la ceilalți și ca asta e mai mult decât ipocrizie. Este calitate. Calitatea serviciilor. Calitatea vieții. O ușă deschisă până trece și cel din spatele meu este o ocazie de a schimba o privire complice. Un simplu „Ca va?” poate duce la o prietenie. Dacă asculți răspunsul”, a subliniat tânara care se ocupă de marketingul companiei Immochan.
Cum a ajuns la Strasbourg
Raluca a ajuns inițial în Franța, încă de când era studentă, cu o bursă Erasmus, într-un schimb între ASE și un modest institut de tehnologie, lângă Strasbourg.
