Într-o perioadă politică atât de tulbure, istoria României pare a se rescrie. Într-o țară divizată între suveraniști care cred că legionarii sunt cei care se ocupă de legi și conservatori/progresiști, în care haosul tinde să devină latura dominantă a spiritului civic, Brașovul pare a fi o zonă a normalului. Deși și aici se duc lupte mai mult sau mai puțin vizibile, cu urmări mai mult sau puțin grave, orașul lui Sextil Pușcariu pare să fi înțeles că nu zona Rusiei este cea care ar trebui să ne călăuzească în viitor. Ar fi o bătaie de joc la adresa muncitorilor răsculați în 1987 și, mai apoi, la adresa revoluționarilor din 1989.
Brașovul este un oraș care vrea să se dezvolte și să devină fruntea. Continuăm să atragem cetățeni din zonele apropiate, dar și din zona Moldovei, pentru că suntem mai aproape de gândirea occidentală, pentru că ne dorim să reducem mai rapid decalajul față de vestul Europei, asta în timp ce în zonele din sud, dar și în nord-est se dorește cu tot dinadinsul întoarcerea la perioada de dinainte.
Am tot observat bucureșteni care s-au mutat aici pentru că preferă liniștea în locul zgomotului Capitalei, am văzut „diasporeni” care s-au întors pentru a începe mici afaceri aici. Pentru că își doresc o lume calmă, un zâmbet cald și o apreciere sinceră, un prieten cu care să schimbe o vorbă sau să fie aproape de părinții lor. Pentru că în Brașov, calitatea vieții este mai ridicată decât în alte zone, pentru că aici autoritățile au fost atente să dezvolte niște căi de comunicare mai bune cu comunitatea.
Brașovul este un oraș mai sigur de mai bine de zece ani. Mai sigur decât alte zone ale țării. Un oraș mai vesel și mai plin de viață decât acum 20 de ani, de exemplu. Un oraș care se extinde ușor, dar care mai are de lucrat la capitolul trafic, care, cel puțin în unele sectoare ale sale, tinde să devină o bătaie de joc la adresa cetățenilor.
Sperăm în mai bine în 2025, chiar dacă perspectiva economică anunțată de Vest, la care suntem conectați în proporție de 80%, nu este prea înduioșătoare. Dar ne vom adapta și vom mai depăși o criză. Omenirea nu s-a sfârșit nici după primul război mondial, nici după marele crah, nici după a doua mare conflagrație, nici după revoluțiile din estul Europei. Se termină o etapă. Va începe alta!
