La 22 de ani de la apariția primelor produse sub marca Sergiana Poiana Mărului, Sergiana Grup este o afacere de familie de 150 de milioane de lei anual. Grupul dă de lucru unui număr de 1.200 de oameni și a ajuns la o rețea de 48 de magazine în 19 județe și în municipiul București.
Un sat care nu a fost colectivizat niciodată
Totul a început în 1992, în Poiana Mărului, un sat aşezat sub munţi, la 35 de kilometri de Braşov. Locul e important pentru că purta nealterată moştenirea crescătorilor de animale din Ţara Bârsei şi Făgăraş, alături de spiritul gospodarilor care generaţii la rând au semănat şi au cules orice petec de pământ roditor la care puteau sui plugul cu calul. Pentru că fără asta nu aveau ce pune nici în iesle, nici pe masă. Iar dacă făceau asta bine, aveau şi ce vinde şi puteau trăi mai bine. Asta spune şi Tudor Neculoiu când, şi azi, dacă vorbeşte de Poiana Mărului, de cele mai multe ori, adaugă „e un sat care nu a fost colectivizat niciodată”. E un enunţ care motivează de ce anumite valori şi spiritul întreprinzător le-a moştenit crescând aici. Iar anii ’90 au adăugat speranţa că locurile frumoase în care trăim vor atrage turişti. Atât de mulţi şi atât de repede încât doar încercarea de a le oferi mâncare bună, cu gust de casă, devenea o oportunitate pentru afaceri. De aici a început Sergiana. Soţia, Aurora, şi fraţii – Gheorghe şi Sergiu – împreună cu Tudor au devenit acţionari. În spatele lor, toţi membrii familiei făceau ce ştiau mai bine, iar copiii creşteau învăţând ce e o firmă. Startul a fost brutăria. Mama Letiţia, ori Mama Leti – bunica, ştia să facă pâine bună. Pita ei avea alt gust decât pâinea şi franzela de la magazin, aşa că tot ce cocea brutăria se vindea repede. Iar asta a împins planurile mai departe. Pe vale, între dealuri, a început construcţia unei carmangerii.
„Să oferi turiştilor atraşi de frumuseţea locurilor noastre mâncare bună, cu gust de casă, poate fi ideea unei afaceri. De aici a început Sergiana.”
În decembrie 1994 au apărut primele produse
În decembrie 1994 apăreau primele produse din carne care purtau pe etichetă marca Sergiana Poiana Mărului, iar în dreptul producătorului era scris Sergiana Prodimpex. Şi de data asta Sergiana avea alt gust decât cele mai multe mezeluri din magazine. Atât de bun încât spunea poveşti despre vremuri când mâncarea românilor era bună, iar pentru cei mult mai tineri era ca răsfăţul de acasă. Au fost anii în care cea mai mare parte a producţiei se vindea revânzătorilor la poarta fabricii, achiziţionarea animalelor se făcea tot acolo, de la crescătorii din zonă. Succesul de atunci, alături de obstacolele vremii, au trasat planurile pentru viitor. De la o zi la alta, în viaţa celor implicaţi în proiectul Sergiana, totul se mişca în jurul cuvântului „dezvoltare”.
De la o zi la alta, obiectivele pentru mâine erau din ce în ce mai clare: fabrică mai mare, magazine proprii şi fermă proprie. În planurile Sergiana, deşi fermele şi centrele zootehnice româneşti se aliniau pe traseul către faliment, importurile de carne nu erau o alternativă. Aceste planuri vizau dezvoltarea pe ambele direcţii, verticală şi orizontală, având în centru un produs românesc, controlabil de la materia primă până la desfacere. Şi lucrurile au evoluat în această direcţie. Cu şantiere, cu credite, cu profit reinvestit până la proporţii de 94% şi 98%, cu elaborarea şi implementarea de proiecte de finanţare, cu învăţarea de multe lucruri noi, în contact cu producătorii de utilaje pentru industria cărnii sau cu crescătorii de animale din cele mai solide nuclee europene, ori cu ochii pe tendinţele burselor de cereale. Toate, în acelaşi timp cu tot ce însemna producţia zilnică de la Poiana Mărului şi comercializarea acesteia. Dezvoltarea canaliza toate energiile şi folosea toate resursele. Iar numărul de angajaţi creştea.
Investiții masive în fermele de porci
Doar aşa s-ajuns ca din 2002 sursa de materie primă pentru Sergiana să fie Complexul Zootehnic Europig, complex localizat în Şercaia. Dar fermele de porci de aici, după investiţii masive în infrastructură şi achiziţia de animale cu calităţi genetice superioare, au ajuns să reprezinte doar nucleul complexului. Acesta include în prezent un abator modernizat şi autorizat conform normelor europene, o fabrică de nutreţuri şi un imens depozit de cereale. Pentru că ultimii ani au lansat o nouă provocare pentru Sergiana: exploatările cerealiere. Din 2010 această direcţie de dezvoltare a fost preluată de Diazar, o nouă companie din grup. Aceeaşi firmă s-a angajat şi în dezvoltarea unor nuclee de creştere a vitelor, astfel trasându-se o nouă linie de evoluţie în domeniul zootehniei.
Fabrică de 9.000 de metri pătrați
Anii 2004–2008 au însemnat reconstruirea fabricii de la Poiana Mărului, iar de la câteva sute de metri pătraţi aceasta a ajuns la 9.000 de metri pătraţi. Au fost modernizate şi reutilate toate spaţiile de producţie şi depozitare. Efortul investiţional a fost uriaş, însă dincolo de aceasta, marea performanţă este faptul că vechea fabrică nu a încetat să producă în nicio etapă a proiectului. Şantierul urma fluxul de producţie, iar la final spaţiul vechii fabrici a fost renovat şi dotat pentru a deveni noul sector de livrări. În tot acest timp numărul magazinelor Sergiana creştea şi se puneau bazele reţelei de distribuţie.
Astăzi sunt 48 de magazine sau Prăvălii Sergiana – aşa cum le-am numit – iar graniţele judeţului Braşov au fost depăşite de mult. Sergiana este prezentă cu standuri proprii şi în unităţi ale reţelelor Kaufland şi Carrefour, în timp ce noile colaborări cu retailerii Auchan şi Cora sunt proiecte punctuale. Însă vectorul comercial al Sergiana Grup nu se opreşte aici deoarece reţeaua proprie de distribuţie acoperă 19 judeţe şi Municipiul Bucureşti.