În ciuda celor care încă visează la o parțială reîntoarcere a comunismului, economia Brașovului dă randament mai bun decât în Epoca de Aur. Anul trecut, de exemplu, firmele brașovene au produs peste 15 miliarde de euro, mai mult decât în anii buni de producții record de tractoare și camioane. Și, cu toate astea, după 35 de ani de la Revoluție, unii încă mai continuă să creadă că pe vremuri toată lumea avea un loc de muncă. Adevărul este cu totul altul, însă. Toată lumea era înrolată într-un loc de muncă, dar „clasa muncitoare”, într-o mare măsură, se ducea la serviciu doar pentru a semna o condică. De ce? Pentru că atunci când ești într-un loc nu poți să furi și să faci diverse alte fapte reprobabile.
Acum, însă, Brașovul are de suferit în ceea ce privește forța de muncă. Mulți dintre tinerii care ar putea munci preferă o viață „afară”, unde sunt angajați în fabricile de acolo. Câștigă ceva mai mult, dar sunt mistuiți de dorul de țară. De prieteni, de rude. E greu să te potrivești într-o cultură care nu îți este cunoscută, e greu să iei obiceiurile oamenilor lângă care trăiești, iar adaptarea vine atât de greoi, încât te trezești că trece viața pe lângă tine și nu ai înțeles nimic. Ești un robot, mergi și te întorci de la muncă, iar viața trece ușor pe lângă tine. Aduni o brumă de bani, pe care îi investești tot în țară, cumpărând un apartament sau construind o casă la care speri să te întorci la bătrânețe, când nu mai ești deloc util societății pe care ai părăsit-o când îți ardea sângele în vine.
În locul tinerilor plecați au fost aduși indieni, nepalezi sau srilankezi, care au început să viseze și ei la mirajul Occidentului, unde sunt bani mai mulți și speranțe mai mari. În acest timp, însă, investitorii au început să închidă fabricile pe care le-au deschis imediat după ‘90 și să meargă în țările în care forța de muncă este mai ieftină – India, Vietnam, Sri Lanka, unde se vor lovi, din nou, de lipsa forței de muncă. Aceeași cu care s-au intersectat, la un moment dat, în România.
Goana după bani mai mulți nu ar trebui să ne pună în pericol sănătatea mentală, dar, din păcate, părinții care au plecat imediat după Revoluție să trimită bani părinților lor și copiiilor pe care i-au lăsat în urmă și-au ignorat rudele care și-au deteriorat existența în așteptarea prezenței fizice și sufletești a celor care i-au părăsit pentru a le oferi o viață mai bună.
Trăim într-o lume care și-a pierdut sensul existenței…