Contele Kalnoky Tibor este cunoscut de români mai ales pentru că prin el, prințul Charles, actualul rege al Marii Britanii, și-a găsit un loc de refugiu în România. Dar foarte puțini cunosc povestea contelui născut la Munchen, crescut în Franța și îndrăgostit de România.
Tatăl contelui Kalnoky Tibor, contele Kalnoky Farkas, a plecat sărac din România, după ce reforma agrară și naționalizarea comunistă l-au lăsat fără nimic. Cam ce s-a întâmplat cu toți aristocrații din România după ce comuniștii au venit la putere. A luat drumul Americii în 1949.
„Am fost expropriați. Ne-au luat tot ce am avut. Am avut probleme mari cu legionarii, cu Garda de Fier și după aia a venit comunismul și nu am putut să rămânem aici (n.r. familia). Deci, am pierdut absolut tot ce am avut. Tata a plecat în America prin 1949 și acolo a cunoscut-o pe mama mea. Ea era tot dintr-o familie care era în exil, dar din Silezia. Și, la un moment dat, s-au hotărât să vină înapoi în Europa și au ajuns până la München. Acolo m-am născut eu, în 1966”, povestește contele Kalnoky Tibor.
După o perioadă petrecută în RFG-ul de atunci, familia Kalnoky s-a mutat în Franța, unde micul conte a început școala. Kalnoky Tibor spune că a avut o copilărie mai „internațională”:
„Am fost la școală, am fost foarte mult în natură. Am veri care sunt în Franța sau în Germania, mergeam verile pe la ei, dar am avut o copilărie destul de normală, mai internațională, într-adevăr, dar destul de normală. Am cunoscut foarte mulți oameni, din culturi diferite. Știu palatul Buckingham pe dinăuntru, dar acum știu și cartierul de romi din Valea Crișului, spre exemplu”.
Contele povestește că nu a stat în palate și nici nu a avut guvernante, deși poate asta s-ar crede despre viața unui aristocrat.
„Nu am avut palate sau guvernante, pentru că familia a pierdut tot la venirea comuniștilor. N-am avut de unde. Am avut o casă mai mare, într-adevăr, pentru că tatăl meu a făcut o carieră frumoasă ca manager la IBM. Nu știe cum funcționează un computer, dar a fost manager. Nu a contat titlul de conte când a luat acest job, asta nu contează. Asta este o treabă culturală, mai ales dacă ești acolo unde este locul tău. Dacă ești undeva în lume, cariera contează mai mult decât un titlu”, spune Kalnoky Tibor.
Septembrie 1987. Tibor, la 21 de ani, și tatăl acestuia, contele Kalnoky Farcaș, vizitează cu o mașină veche domeniile familiei. Spune că au ales o mașină veche pentru această excursie pentru a nu atrage atenția autorităților.
„Am venit în România pentru că eu am copilărit cu tot felul de legende, de povești de familie, de unde provenim, cine suntem, de cultura noastră din Transilvania, din România. Am fost foarte curios. Când am împlinit 21 de ani, am zis «Bine, gata cu poveștile, vreau să văd ce înseamnă într-adevăr». Am fost curios despre rădăcinile mele. Am cumpărat o viză de turism și am venit cu tatăl meu cu mașina. O mașină mai veche, să nu atragă prea mult atenția. A fost posibil, am plătit fiecare zi nu știu câți dolari și am vizitat zona Transilvaniei, în jur de o săptămână”.
Securitatea a mirosit ceva
În timpul vizitei de la Valea Crișului (una dintre fostele moșii ale familiei Kalnoky), Securitatea a apărut în zonă. Contele și tatăl lui au fugit cu mașina prin pădure, ca să-i scape pe săteni de posibilele repercusiuni:
„Când am venit aici, la Valea Crișului, populația s-a adunat acolo, la Castel, pentru că am vizitat și castelul de acolo (n.r care a fost în proprietatea familiei Kalnoky). Și după o jumătate de oră a apărut și Securitatea. Pe atunci nu erau foarte multe mașini pe stradă și s-a văzut de departe că vin spre castel două sau trei Dacia de culoare neagră. A fost clarcine se apropia de sat și sătenii au dispărut în casele lor. Și noi am plecat cu mașina prin pădure, până la Micloșoara. Pe noi nu ne-au întrebat nimic, că nu ne-au prins, dar în sat au întrebat. Mulți săteni și mai mult timp, în mod repetat, au întrebat securiștii cine a fost atunci în vizită și lumea acolo a zis «Nu știm cine era, a fost cineva din Franța, că mașina era înmatriculată în Franța»”.
Contele Kalnoky s-a întors în România anul următor, în 1988, tot în comunism. Era o țară cu care practic nu avea în comun decât „rădăcinile”, dar după vizita din 1987 a revenit în fiecare an în Transilvania, de care se îndrăgostise.
„Am revenit și în ’88 și în ’89. Am fost aici deja în 1 ianuarie 1990, deci imediat după Revoluție, apoi și în februarie. Atunci am înțeles că poate va fi posibil să venim înapoi. Nu am vorbit nici o limbă din cele care se vorbesc aici, dar am simțit o căldură în oameni și, nu știu de ce, dar m-am simțit acasă imediat după ce am ajuns aici prima dată, în ‘87. Nu știu de ce, poate pentru că am descoperit un alt fel de oameni. De exemplu, francezii, printre care am crescut și trăit, pot fi mai aroganți, să zicem. Acolo e o societate de consum. Oamenii nu au neapărat un caracter propriu. Sunt mai mult consumatori decât personalități. Așa văd eu. Pe când aici, în România, fiecare om are o personalitate foarte, chiar foarte puternică. Sunt foarte direcți, nici nu știu să explic exact cum am simțit căldura asta umană de aici, dar așa a fost”, spune contele Kalnoky.
Așa și-a cunoscut și soția, care provine dintr-o familie aristocratică maghiară din Târgu Mureș, care nu a reușit să plece din țară după război.
„Mi-am cunoscut soția într-una dintre vizitele făcute aici. Am vizitat rudele care au rămas aici, familiile Bethlen, Teleki și Bánffy. Și ea a fost în aceste cercuri. Și așa ne-am cunoscut”, povestește contele Kalnoky.
Tibor Kalnoky are trei băieți: unul născut la Viena, unul la Budapesta și unul la Târgu Mureș. Spune că România este patria lor:
„Eu aparțin aici, deci aici mă simt acasă. Bine, am fost în atâtea locuri în lume, că pentru mine nu este un mare lucru să mă simt acasă undeva. Dar cred că cel mai important este că băieții mei, copiii mei au o adevărată senzație de patrie aici”.
Castelul Micloșoara: de la Conac de vânătoare la CAP, apoi Cămin Cultural și acum muzeu
Familia Kalnoky a început construcția Conacului de Vânătoare de la Micloșoara în anul 1648. A fost folosit în acest scop timp de aproape 300 de ani, un loc unde nobilii se adunau din când în când și inclusiv sătenii participau la petrecerile care aveau loc pe moșie. Conacul a fost vândut ministrului de Finanțe al României, în perioada anilor 1930. Drept urmare, proprietatea nu avea cum să fie retrocedată.
Contele s-a căsătorit cu logodnica lui pe ruinele Conacului de Vânătoare, în 1995. Din 1997, cei doi s-au mutat la București, unde Kalnoky Tibor a lucrat ca general manager la o firmă farmaceutică germană. În 2001 au lăsat totul și s-au mutat la Micloșoara. Au cumpărat șase case în sat, pe care le-au renovat și modernizat.
„Am renovat, mobilat, am făcut frumos, cu antichități, cu mobilierul autentic. Am înțeles că aici este o oportunitate mai degrabă pentru turiști străini. Pentru ei este mai specială și mai exotică să zicem viață la țară, autentică, așa cum a fost acum 200 de ani. Dar este confort, totul este frumos, este încălzit modern, băi moderne. Iar dacă mergeți cu căruța, cu caii, este o atmosferă fantastică”.
În acea perioadă, prințul Charles (actualul rege Charles) i-a cerut contelui să-l ajute pentru a găsi un loc potrivit pentru el, unde poate sta atunci când vizitează România. Și contele a găsit casa de la Viscri.
„Când a văzut-o, a cumpărat-o imediat. Am preluat-o eu și am făcut interioarele, am adăugat câteva clădiri acolo, să fie mai bine pentru el. După prima dată când a stat acolo peste noapte, ne-am dat seama că nu este bine pentru el, pentru că deja Viscri este foarte turistic, sunt foarte mulți oameni acolo. Casa este chiar în mijlocul satului și la drum. Nu a fost ideal pentru el, să zicem, și atunci am căutat un alt loc”.
Și astfel a ajuns prințul Charles pe Valea Zălanului, într-un un sat istoric care a aparținut familiei Kalnoky. Iar actualul rege a decis că acela este exact locul pe care îl căuta.
În 2013, fundația Kalnoky a accesat un program de finanțare a proiectului de reabilitare a Conacului de Vânătoare de la Micloșoara. Cu bani din Norvegia, Islanda, Liechtenstein și România și 10% din fundația proprie, contele a început renovarea vechii proprietăți a familiei, dar care acum este doar concesionată fundației pentru 90 de ani. 1,2 milioane de euro au fost investiți pentru readucerea la viață a fostului conac de vânătoare și pentru transformarea lui într-un centru cultural.
„Castelul este în concesiune pentru 90 de ani, pentru că nu a fost posibil să fie retrocedat. Ce am primit înapoi ca proprietate și care este acum în fundația Kalnoky este castelul de la Valea Crișului, este un mare șantier acolo. Am primit înapoi clădiri în ruină la Valea Crișului. Deci nu m-am întors acasă pentru avere”, spune calm contele Kalnoky.
În 2017, după terminarea renovărilor făcute la Conacul de Vânătoare de la Micloșoara, denumit acum Castelul Kalnoky, contele a decis să transforme o parte a clădirii în muzeu. Muzeul „Vieții Transilvănene” introduce vizitatorii în lumea de odinioară a aristocraților transilvăneni. În sălile acestuia puteți vedea arme originale, reconstituiri de costume de epocă, cărți la modă în rândul aristocrației, dar și instrumente muzicale vechi. Pasionaţii de muzică pot remarca și un pian Streicher original, identic cu cel la care a cântat compozitorul german Johannes Brahms.
„Avem Peleș, avem Bran, dar conac mai mic sau o casă nobiliară mai mică nu prea se găsește. Și am mobilat castelul așa cum cum a fost odată, în diferite stiluri, mai baroc, mai Biedermeier, mai eclectic și fiecare sală este într-un stil puțin mai diferit. Am cumpărat mobilă veche de prin sat, am ajuns până la Viena pentru câteva piese mai frumoase”, spune contele Kalnoky.
Dar muzeul nu a fost suficient.
Un loc unde sunt organizate seri de muzică „specială” la lumina lumânărilor
„Fiii mei au simțit că trebuie să deschidem castelul mai bine, spre un public mai larg, pentru că muzeul nu este suficient pentru asta, pentru că e cam plictisitor, spuneau ei. Eu nu cred că este plictisitor. Este informativ și frumos. Și atunci m-am gândit eu să facem și un show, ceva frumos, clasic. Dar, din nou, fiii mei au zis: «Bine, bine, dar nu putem să facem și ceva mai contemporan?» Și așa am făcut-o. Să zicem, un compromis între cele două generații. Și a ieșit foarte bine”, spune mândru contele.
Astfel încât, începând de anul acesta, la Castelul Kalnoky din Micloșoara au loc concerte speciale de muzică contemporană, pe instrumente clasice, la lumina lumânărilor.
„Într-un muzeu am adus acum și viața adevărată, culturală. La fiecare două săptămâni facem concerte la lumina lumânărilor, concerte de muzică contemporană, pe instrumente clasice. Am găsit muzicieni foarte talentați din Sfântu Gheorghe și din Brașov. Fiecare concert este readaptat pentru ocazia specială și pentru pentru instrumente clasice. Mai întotdeauna este un pian și avem o vioară sau un violoncel. Nu avem acum un stil propriu pentru acest concert, dar e fără manele și fără componentă etno, să zicem. Doar clasic și modern”, spune contele Kalnoky.
Evenimentele se desfășoară în două sesiuni. De la ora 17, primul concert, unde oaspeții sunt întâmpinați cu șampanie și muzică bună. Un al doilea concert are loc de la ora 19, unde vizitatorii primesc și o cină, la lumina lumânărilor, o cină transilvăneană, cu mâncăruri specifice zonei.
Peste 10 ani, băieții mei vor avea grijă de castel și de „Nopțile cu candele”
În grădina castelului a fost amplasat și un cort de evenimente, unde aproximativ 250 de oameni pot petrece la evenimente speciale, iar de anul acesta, contele plănuiește și un festival la castel, despre care nu oferă detalii la acest moment.
Pe timpul verii, fiul cel mare al contelui Kalnoky, care este istoric, organizează tururi ecvestre pentru turiștii din afara țării care înnoptează la castel și în cele șase case de oaspeți de la Micloșoara.
„În fiecare noapte se doarme într-un alt loc, într-un alt sat. Și merge acolo, pe cal. E ca acum 200 de ani, deci e fantastic. Și cel mai bun mod de a descoperi o regiune e pe cal. Se merge de la Micloșoara la Valea Crișului, de la Valea Crișului la Valea Zălanului, de acolo la Malnaș. Sunt cinci sate, turiștii stau în casele noastre de oaspeți”, povestește contele Kalnoky.
Contele spune că peste 10 ani se va pensiona și va lăsa Fundația Kalnoky în mâinile fiilor lui, care deja sunt implicați în gestionarea evenimentelor. Fiul cel mic studiază domeniul ospitalității la o universitate din Elveția, iar cel mare este implicat deja în activitățile fundației.
Dincolo de istoria familiei, contele Kalnoky este un aristocrat autentic, care și-a regăsit rădăcinile în pământurile Transilvaniei, la 50 de kilometri de Brașov. Și spune că „aici este acasă”.
