Czell, familia care a ridicat trei palate în Brașov

Alexandru GHIZA

Cea mai bogată dinastie de negustori brașoveni a fost cea fondată de Friedrich Czell. În urma familiei Czell au rămas în Brașov trei palate a căror arhitectură impresionează și astăzi, iar faima lor s-a păstrat până astăzi. De la o mică manufactură pentru prelucrarea lânii și țesăturilor, la începutul secolului al XIX-lea, afacerile familiei s-au întins ajungând să dețină mine de cărbuni, crame de vin, numeroase imobile, restaurante, fabrici de zahăr și distilerii. Dar numele Czell a devenit cunoscut pentru cele mai populare mărci de bere ale timpului, de la renumita bere Czell la Ursus și Luther. Bogăția lor era atât de impresionantă, încât atunci când au cumpărat fabrica de bere Luther de lângă București s-au stârnit dure dezbateri parlamentare în Regatul României, fiind acuzați de politici monopoliste. Din păcate, două războaie mondiale și venirea comuniștilor au ruinat imensul imperiu Czell. Astăzi, un grup de brașoveni pasionați de bere și de istoria orașului au readus pe piață vechiul brand Czell.

De la lână la vinuri, fabrici de spirt și zahăr

Povestea familiei Czell începe în Transilvania. Iniţial, numele familiei fusese Zell, dar a fost maghiarizat în decursul istoriei la Czell. Friedrich Thomas Czell s-a născut la început de secol al XIX-lea (19 septembrie 1816), ca fiu al unui producător de ţesături din lână. Firma familiei avea ca obiect principal de activitate exportul de lână de oaie și produse din lână. Spirit întreprinzător, F.T. Czell a cumpărat mașini textile din Cehia, mărind producția de țesături.

Intră în comerțul cu vinuri și alte băuturi alcoolice, înființând o nouă firmă cu Paul Arzt. Afacerea începe cu o distilerie în Târgul Cailor – actuala stradă Barițiu. În 1871, în urma licitației făcute de „comuna Brașoviu”, „Czell & Arzt” este una dintre cele trei firme cărora li se arendează comerțul cu băuturi în oraș. „Aducerea beuturiloru este numai la St. Bartolomeiu în Brasiovu vechiu si la podu de piatră în Blumăna ertata, și este fiecare obligat la sosire a se insinua la o vamă dintre aceste două spre plătirea tacsei beuturiloru aduse contienetorii de alcoholu” se arăta în Publicațiunea Magistratului urban și districtual din 27 Decembre 1871. Cu banii obținuți din comerțul cu băuturi alcoolice, înființează o fabrică mică de bere pe actuala stradă Lungă și o fabrică de spirtoase în Cristian.

Fabrica din Cristian este mărită în decursul anilor şi producția ei de spirt crește constant. Porcii îngrăşați din borhot în crescătoria fabricii sunt cumpărați cu predilecţie la Viena şi Budapesta. Satelor din preajma Cristianului fabrica le-a adus avuţie prin cumpărarea cartofilor. Pentru a avea permanent materie primă pentru distileria sa, F.T. Czell a depus eforturi pentru introducerea culturii cartofului în regiune, prea puţin cunoscută şi extinsă până atunci. Pe lângă cartofi, F.T. Czell stimulează și producția de sfeclă de zahăr, punând în funcţiune, în 1889, fabrica de zahăr de la Bod.

Mina de cărbuni de la Vulcan

Afacerile mergeau bine, astfel că firma „Czell & Arzt” își extinde domeniul de activitate, înfiinţând și alte ferme de animale, o fabrică de chibrituri, iar în 1874 devine proprietara unei mine de cărbuni, necesară pentru a furniza combustibil pentru întreprinderile sale. Domeniul minier din Vulcan, Brașov, era, după 1880, ocupat de „Concordia Gewerkschaft”, proprietate a firmei Czell & Artz, pe o suprafață de 3.248.380 metri pătrați, se întindea în hotarul localităților Vulcan, Holbav și Codlea. Exploatarea se făcea de către mineri prin galerii săpate. Cărbunele exploatat era utilizat mai cu seamă în fabrica de cărămidă din Brașov, fabrica de hârtie din Zărnești și în fabricile de țesătorie, spirt și bere ale proprietarilor, familia Czell.

La început, în 1855, când ia fiinţă firma „Friedrich Czell & Söhne”, obiectul principal de activitate era exportul de lână de oaie spre Anglia. Inițial, firma apărea în reclamele vremii în limba română, în varianta incorectă gramatical, „Friedrich Czell şi Fii”, după cum fusese înregistrat numele în limba română în registrul Camerei de Comerț. După moartea timpurie a asociatului Arzt, toate afacerile „Czell & Arzt” trec în posesiunea firmei „Friedrich Czell şi Fiii”, în care F.T Czell este asociat cu fiii săi, Wilhelm, Friedrich Paulus și Carol.

Distileria și fabrica de bere de la Dârste

În 1892, concernul „Friedrich Czell și Fiii” a cumpărat distileria Dârste. Făbricuța a fost mărită şi înzestrată cu cele mai moderne capacități de producție și îmbuteliere din acele timpuri. Lichiorurile, cremele fine, romurile şi cognacurile făcute aici devin o marcă de mare succes.

Alături de distileria din Noua, peste drum (Calea București de astăzi), familia Czell începe ridicarea unei noi fabrici de bere. Lucrările au început în septembrie 1892, de către firma Bruss & Stenner şi au fost finalizate în 1893. În 1894, fabrica a început producția. Berea Czell a fost servită în diverse hanuri din Braşov. În scurt timp, s-a încetăţenit peste tot în Transilvania, apoi în Vechiul Regat, atât datorită gustului său, cât şi datorită prețului convenabil. La începuturi, berea Czell fabricată la Dârste se livra în butoaie de lemn de stejar prin depozitul fabricii sau prin depozitul comercial de pe strada Lungă. Pentru clienții mai îndepărtați, livrarea se făcea prin CFR. În interiorul fabricii exista o linie de garare, iar vagoanele erau manevrate cu boii din proprietatea firmei. Berea îmbuteliată în sticle cu dopuri de porțelan se livra în lăzi necompartimentate, 15 sticle se așezau normal, iar nouă cu gura în jos.

Hala de bere Czell

Locul de distracție deschis lângă fabrică, numit „Hala de bere Czell din Dârste”, a devenit foarte îndrăgit în duminicile de vară cu timp frumos. În serile de duminică, în muzica fanfarei invitate să concerteze aici, brașovenii plăteau 30 de crăițari la intrare, în schimbul cărora primeau trei pahare de bere. Responsabilul terasei, Ludwig Trepches, anunța într-o reclamă din 1895 că mâncărurile și băuturile sunt excelente, iar serviciul prompt.

Fabrica de bere s-a dezvoltat, astfel că, de la doar 40 de lucrători, inițial, numărul crește la aproape 100, înainte de Primul Război Mondial. Fabrica din Dârste a devenit principalul aşezământ al concernului „Friedrich Czell și Fiii”.

Lacul Noua și plopii de pe Calea București

În 1906, firma Czell a adus nişte lipoveni să sape în mlaștina de la Noua, unde erau nişte izvoare. Iarna tăiau blocuri de gheaţă din lac şi le depozitau în grotele de pe actuala stradă Andrei Bârseanu. Cu această gheaţă se ţinea berea la rece. Tot angajații firmei Czell au plantat plopii care s-au aflat pe Calea București, pentru ca, în timpul transportului, butoaiele cu bere fabricată la Dârste să nu fie bătute de soare. După moartea celor trei fii ai lui Friedrich, afacerea a fost continuată de nepoți.

Pe 20 octombrie 1892, fondatorul concernului Friedrich Thomas Czell moare, dar afacerile sunt continuate de urmaşii acestuia, care păstrează numele firmei neschimbat.

Proprietarii celor mai importante fabrici de bere

Familia Czell își dezvoltă afacerile cumpărând și dezvoltând cea mai mare rețea de producție și distribuție de băuturi alcoolice din Ardeal, trecând chiar în Regatul României. În 1887, firma Czell ia în arendă fabrica de bere Mănăștur din Cluj. Aici funcționa, încă din secolul al XVI-lea, o făbricuță de bere înființată de călugării iezuiți. Zece ani mai târziu, fabrica e cumpărată de familia Czell, care îi mărește capacitatea de producție, angajând aproape 100 de lucrători. Aici se vor produce berile „Ursus”, ,,Monostor” şi „Hercules”, care se vor bucura de un mare renume. Urmează achiziția fabricii de spirt și lichioruri din Sibiu și a numeroase podgorii și pivnițe în tot Ardealul. Mărirea rețelei de distribuție a vinurilor de Mureș și Târnave face ca sticlele îmbuteliate sub marca Czell să ajungă în toate restaurantele din marile orașe. Înainte de Primul Război Mondial, concernul „Friedrich Czell şi Fiii” avea în funcţiune fabrici de bere la Braşov, Miercurea Ciuc, Timişoara, Sighişoara, Cluj şi Bucureşti, precum şi fabrici de spirt la Cristian, Dârste şi Sibiu.

Cele trei palate Czell

Odată cu dezvoltarea concernului „Friedrich Czell și Fiii”, urmașii fondatorului au schimbat fața Brașovului. Pe lângă numeroasele case ridicate și cumpărate, familia Czell a ridicat în Brașov trei palate, considerate monumente arhitecturale. Wilhelm Czell a construit „Palatul Soarelui”, în 1901, la intersecția dintre Strada Rudolf (actualul Bulevard al Eroilor) și Strada Vămii (actuala strada Mureșenilor). Fiind investiţie imobiliară, apartamentele erau închiriate braşovenilor groşi la pungă şi firmelor comerciale.

Carol Czell a ridicat, în 1902, clădirea de pe Strada Vămii nr.13, a doua clădire după Biserica Catolică. Ornamentele dantelate fac din acest edificiu un punct de atracţie foarte fotografiat de turişti.

Cel de-al treilea palat a fost construit de Friedrich Czell în anul 1903, în Piața Mare a Brașovului, pe locul unde avea deja trei case. După ce le-a demolat, a ridicat acolo un palat impresionant, cu balconașe sculptate și basoreliefuri cu figuri umane. Clădirea are un corp cu patru laturi şi zeci de camere. În spatele palatului a construit o clădire rezidențială pentru uz propriu, cu intrarea din Aleea „După Ziduri”.

Poate fi adăugată pe lista clădirilor familiei Czell şi Casa Fredrich Czell, de pe Strada Nicolae Bălcescu nr. 15, construită la începutul secolului al XIX-lea.

Extindere în Regatul României

În 1905, fraţii Czell (Carl şi Eugen Czell – nepoţii fondatorului Friedrich Thomas Czell, şi copiii lui Karl Gustav Czell), cei care conduceau firma la acea vreme, achiziţionează fabrica de bere Luther din Bucureşti. Extinderea afacerilor firmei Czell peste Carpați produce – la început – un mare scandal în Regatul României. Nicolae Basilescu, profesor de economie la Universitatea București și proprietar de fabrică de bere, alături de alți producători autohtoni, înaintează un memoriu Ministerului de Finanțe, acuzând o politică de monopol a firmei austro-ungare din Brașov. Timp de câțiva ani, ziarele „Voința Națională”, „Epoca” și „Ordinea” duc o campanie mediatică susținută împotriva fraților Czell.

În 1911, Fabrica de bere Luther se constituie ca societate anonimă pe acţiuni, cu un capital social de 3,5 milioane de lei împărţit în 17.500 acţiuni la purtător. La constituire, fraţii Czell au adus ca aport fabrica lor din Bucureşti, de pe Şoseaua Basarab nr. 46, evaluată la 3,8 milioane de lei.

Dezastrul Primului Război Mondial

Înainte de Primul Război Mondial, concernul „Friedrich Czell şi Fiii” avea în funcţiune fabrici de bere la Braşov, Miercurea Ciuc, Timişoara, Sighişoara, Cluj şi Bucureşti, precum şi fabrici de spirt la Cristian, Dârste şi Sibiu. Capitalul concernului depășește o sută de milioane de coroane. Războiul a fost însă o catastrofă pentru zona Braşovului şi a lovit şi firma „Czell şi Fiii”. Au fost distruse complet, în incendii, fabrica de spirt din Cristian şi fabrica de bere din Dârste. Pivniţele cu vinuri au fost jefuite şi golite. Nu la fel de păgubos a fost războiul și pentru fabrica achiziționată la București, fabrica Bragadiru, principalul concurent, oprindu-și producția.

Fabrica de bere din Dârste a fost reconstruită în anii 1917-1918. Concernul Czell s-a divizat în 1922, dar afacerile celor două societăți au continuat să fie înfloritoare în perioada interbelică.

Divizarea concernului în două ramuri

După Primul Război Mondial, însă, în 1922, neînţelegerile dintre acţionari au condus la divizarea firmei. Apar astfel două ramuri. Grupei „Carol Czell” (compusă din Eugen Czell, Rosa Fabriţius şi Elsa Caria Bechles, cu sediul în Brașov, strada Lungă nr. 97) i-au revenit toate întreprinderile din Ardeal, fabrica de bere din Dârste, fabrica de bere din Timişoara, fabrica „Rovine” din Craiova şi Banca pentru Circulaţia Mărfurilor din Braşov. Gupei „Dr. Wilhelm Czell” (compusă din Friedrich Czell şi Rudolf Czell, cu sediul în Brașov, strada Principele Carol, nr. 17) i-au revenit fabrica de bere Luther şi fabrica de butoaie din Bucureşti.

Alexandru Petit consemna în Monografia Brașovului din 1922 creșterea numărului de angajați ai fabricii de la Dârste la 130, precum și creșterea productivității anuale de bere și malț la 40.000 de hl și, respectiv, 80 – 90 de vagoane anual.

Scandaluri și dezvăluiri de presă

Odată cu schimbarea administrativă de după Primul Război Mondial, reforma agrară din Transilvania a implicat numeroase exproprieri. Deși frații Czell posedă peste 600 iugăre (hectare), nimic din acest pământ nu i se va lua de către stat. Guvernul român a considerat că familia Czell are nevoie de întreg acest pământ pentru „fabricarea berii şi a rachiului” în fabricile sale şi pentru că „prin lucrarea lui şi prin producerea berii şi a rachiului îşi agonisesc pâinea o mulţime de muncitori nevoiaşi”. „Gazeta Transilvaniei” din 26 noiembrie 1920 acuză guvernul de această situație, prin semnătura lui Voicu Nițescu. De altfel, suspiciuni despre relațiile ciudat de apropiate dintre afaceriștii Czell și guvernele liberale apar în mai multe articole de presă din anii ’20. La sfârșitul decadei izbucnește în presa de la București un scandal de corupție care duce la destituiri. Hristu Simionescu, directorul financiar al Ardealului, a înscris la Tribunalul Braşov o ipotecă de 3.200.000 de lei asupra fabricilor Czell din Cluj – pe numele soţiei sale, o modestă institutoare. Când întreprinderile Czell au cerut moratoriu, în 1927, s-a descoperit că nu achitaseră statului taxe de consumaţie în sumă de… 7 milioane! Suma de pe ipotecă a fost retrasă de doamna Simionescu, atunci când societatea Czell a avut dificultăți de plată. Procurorii de la Târgu Mureș au descins la fabrica din Cluj și au confiscat mai multe acte. La scurt timp, Vintilă Brătianu, ca ministru de Finanţe, i-a ridicat directorului general financiar al Transilvaniei dreptul de a mai acorda credite fabricilor, iar acesta a demisionat. Scandalul a fost apoi mușamalizat în justiție.

Procesul berii „cu vitamine”

Presa anului 1934 relatează despre un proces intentat de fabrica Luther fabricii Bragadiru, pe care o acuză că face concurență neloială. Era vorba, conform publicației „Neamul Românesc” din 5 iulie 1934, de un „litigiu științific”, asupra căruia este chemată să facă lumină justiția. Fabrica Luther se plânge că reclama făcută de fabrica Bragadiru prin radio, cum că berea ei ar conține vitamine constituie o adevărată concurență incorectă. Singura fabrică ce posedă un produs brevetat denumit „Bere Luther cu vitamine“ e Fabrica Luther. Juriștii concernului Czell știau foarte bine care este valoarea unei mărci înregistrate și în instanță au adus toate dovezile, obligând firma concurentă să-și retragă reclamele care făceau referire la „vitaminele din bere”.

Localul de lux din Piața Mare a Brașovului

În 1931, familia Czell achiziționează clădirea de la începutul Șirului Florilor, care tocmai fusese înălțată și modernizată ca sediu de bancă. După falimentul răsunător al băncii „Marmorosch Blank & Co”, frumosul imobil ajunge în proprietatea concernului Czell.

La fel ca berea „Czell” și berea „Ursus” (fabricată la Cluj, tot de concernul Czell), berea „Luther” era un brand de mare succes, iar firma Czell le-a promovat pe toate deopotrivă. Odată cu achiziționarea fabricii bucureștene, firma brașoveană a preluat și o rețea de restaurante și berării, pe care a extins-o. Așa se face că la parterul clădirii achiziționate în 1931 de familia Czell este inaugurat, în 9 aprilie 1933, restaurantul „Luther” Brașov, condus de Ion Moșoiu.

Bere de la „răcitorul electric automat cu vitrină”

Localul devine în scurt timp printre cele mai căutate din Brașov. Cele mai multe reuniuni de asociații sau partide se termină cu o masă dată la restaurantul „Luther”. Sâmbăta, duminica și joia, aici au loc seri de dans. Salonul „nou și elegant refăcut”, după cum este prezentat în reclamă, este deschis în aprilie 1934. Orchestra cântă pentru ambele saloane ale restaurantului, fiind invitate formații cunoscute de jazz. Reuniunea Femeilor Române din Brașov organizează serate dansante cu intrare gratuită, dar cu „ceai obligatoriu”. Vinurile de soi, berea Luther blondă sau brună, precum și bucătăria românească și germană aduc în local numeroși clienți. Pentru noaptea de Revelion este unul dintre cele mai căutate restaurante, aducând clienți din toată țara. Din 1939, restaurantul se laudă cu un „minunat răcitor electric automat cu vitrină”, în care berea se poate păstra permanent rece. Chiar și vizitele regelui Carol al II-lea se termină cu recepții date în restaurant. Venit în vizită la Brașov, în ianuarie 1936, suveranul a participat aici la banchetul de 120 de persoane, prilejuit de sărbătorirea „Casinei Române”, alături de miniștri, primar și prefect („Gazeta Transilvaniei”, 12 ianuarie 1936).

Căsătoria fictivă a fiicei lui Friedrich Czell

La zece ani după scandalul Simionescu, Friedrich Czell este implicat într-o altă speculație financiară, cu conotații mondene, care face obiectul a numeroase articole ale presei bulevardiere din acea perioadă. Ministerul de Finanțe a deschis un proces – verbal de contravenție la legea timbrului împotriva lui Friedrich Czell și a Ludovicăi Czell. Valoarea contravenției era de 138 de milioane. La vremea respectivă, era una din cele mai mari contravenții acuzate de organele Ministerului de Finanțe. Totul a pornit de la reclamația făcută la Parchetul Ilfov de un funcționar la Centrala Cooperativelor, care se plângea că, în urma unei căsătorii fictive pe care o încheiase, nu fusese plătit cum se cuvine. Presa de scandal dezvăluia că funcționarul Ion Gh. Florică se căsătorise cu Ludovica Czell, fiica adoptivă a fabricantului de bere Friedrich Czell, pentru ca aceasta să obțină cetățenia română. Florică a primit 115.000 de lei, bani din care pretindea că s-a ales cu o sumă infimă, cea mai mare parte fiind reținută de către avocații săi. Dezvăluirile de presă au declanșat o anchetă a Ministerului de Finanțe, după ce s-a aflat că Fredrich Czell a donat fiicei sale adoptive, Ludovica Czell, 150.000 de acțiuni ale societății Luther, acțiuni evaluate la 50 de milioane de lei. Ludovica Czell, originară din Viena, fusese adoptată legal de Friedrich Czell, în urmă cu câțiva ani, obținând cetățenia română prin măritișul care făcuse obiectul reportajelor de senzație din ziarele Bucureștiului. Fiind vorba de o donație între cetățeni români, pentru transmiterea de proprietate urmau să fie plătite taxe foarte mici. Friedrich Czell i-a declarat judecătorului de instrucție că nu a primit nici un ban, fiind vorba de o donație. „În schimbul donării acelor acțiuni, fiica mea mi-a dat o scrisoare prin care se obligă a mă întreține pe tot timpul vieții mele”, se mai spunea în mărturia lui Friedrich Czell. În final, cel cercetat a fost acuzat și de faptul că și-a înstrăinat averea, dorind în acest fel să scape de creditori, în urma numeroaselor încurcături financiare în care intrase.

Persecutați de comuniști

Aceleași dezastre ca în prima conflagrație mondială – bombardamente, incendii – au afectat fabricile Czell și în Al Doilea Război Mondial.

După război, regimul comunist a confiscat tot ce a construit familia Czell timp de trei generații, aruncându-i pe ultimii ei reprezentanți în lagăre sau expulzându-i din țară.

Rudolf Czell, președintele consiliului de administrație al fabricii de bere Luther, a fost internat în lagărul din Slobozia Veche. A reușit să fugă în Germania. În 1948, printr-un decret al Prezidiului Marii Adunări Naționale, i-a fost retrasă cetățenia, împreună cu un „grup de trădători”, alături de Nicolae și Constantin Malaxa și Ștefan Aușnit.

Rudolf, fiul lui Eugen Czell, cel care conducea fabrica la sfârșitul războiului, în urma unui denunț, a fost acuzat de încălcarea Legii 312/1945, „pentru urmărirea celor vinovați de dezastrul țării și crime de război”. În 1946 s-a adoptat măsura scoaterii de sub urmărirea penală, întreaga familie Czell fiind deportată în afara României. Toate proprietățile, bunurile mobile și imobile au fost confiscate de stat. În anii ’50, oficiosul comunist din Brașov, „Drum Nou”, publica încă articole „demascatoare” despre condițiile grele de muncă ale minerilor de la Vulcan datorate „exploatatorilor” din familia Czell. În 1948, fabrica de la Dârste a fost naţionalizată, luând denumirea de „Aurora”.

Berea Czell se găsește din nou!

După 1995, fabrica a fost privatizată prin metoda „Mebo”, redevenind privată, dar cu alți proprietari decât cei de dinainte de război. În 2004, Aurora SA a fost achiziționată de către grupul internațional SABMiller devenind parte integrantă din Ursus Breweries.

În 2021, un grup de brașoveni pasionați de bere și de istoria orașului au readus pe piață vechiul brand Czell. Timp de doi ani au colecționat reclame vechi, sticle, bănuți de garanție, dopuri de sticle, documente și cărți poștale, iar pe baza lor au început să reconstruiască imaginea Czell. Dar cel mai important este că au reușit să fabrice din nou bere Czell după rețeta originală. Astăzi, berea Czell poate fi găsită la mai multe locații partenere din Brașov, pe care le puteți afla la adresa bereczell.ro.