Odată ce companiile au depășit cu mult criza financiară, acestea au intrat într-un trend ascendent, care din fericire sau din păcate a creat un număr mult mai mare de locuri de muncă decăt cel anticipat. Acest fapt a dus la o nouă criză, și anume la una a forței de muncă. În cele ce urmează nu mă voi concentra asupra companiilor, ci voi analiza mentalitatea și comportamentul persoanelor care se află în căutarea unui loc de muncă șisau a celor care doresc să și-l schimbe.
Context diferit, mentalitate învechită
Dezvoltarea companiilor a adus și profituri mai mari, fapt care este perceput de către angajați ca un semn bun, deoarece acestea ar trebui, în percepția lor, să aducă implicit și salarii mai mari. Este ca și cum o persoană s-ar îmbogății peste noapte, iar toate rudele ei ar considera că ar trebui să primească o sumă de bani doar în virtutea înrudirii. Ce nu s-a înțeles este că, pentru a avea parte de o mărire de salariu, un factor important este dat de contribuția pe care angajatul o aduce la acest profit. Atâta timp cât costurile cu un angajat sunt mai mari decât inputul său, probabilitatea ca el să își mărească venitul este minimă.
Acum câțiva ani, când micșorarea salariilor era o măsură de supraviețuire a companiilor, spre finalul crizei financiare, deși semnele ameliorării se arătau, aceasta nu a dus decât la o migrare a angajaților performanți. Aceștia au înțeles că o companie puternică este aceea care investește în oamenii pe care îi are. Motivul era dat de faptul că, unele dintre companii, au ținut salariile micșorate ca o formă de a motiva angajații mai slabi să aibă o performanță mai bună, iar pe altele le-au ținut așa cât de mult au putut doar ca să nu le crească costurile. Angajații care au rămas, erau conștienți că nu aveau forța să facă o schimbare, dar în același timp erau frustrați că salariile lor rămâneau în continuare la același nivel. Readucerea remunerației la nivelul inițial nu a redus nemulțumirea, dimpotrivă, a intensificat-o. Au considerat că dacă au suferit, ar fi trebuit să primească daune, care să fie concretizate printr-un salariu mai mare decât cel inițial. După cum observați, din partea angajaților, nu s-a pus deloc problema dezvoltarii experienței, aptitudinilor, cunoștințelor etc., care ar fi putut duce la o cerere condiționată a unui salariu mai mare.
Astfel, deși în prezent, contextul s-a modificat aproape total, regăsim aceeași mentalitate, rezultată dintr-o victimizare care în timp s-a transformat în putere. Fiecare persoană care se află în căutarea unui loc de muncă sau schimbarea acestuia crede că dacă este căutată și ofertată de mai multe companii deodată, atunci și remunerația ar trebui să fie pe măsură.
Pentru varianta completă a articolului, detalii AICI.