S-a dus un rând de alegeri din acest an. Luna de campanie a fost urâtă, am resimțit-o până în măduva oaselor, pentru că o asemenea mizerie nu am mai trăit de la începutul anilor ’90, când tabăra lui Iliescu amenința că dacă ajung țărăniștii sau liberalii la guvernare se va întoarce monarhia, iar românii vor ajunge să poarte botniță când vor lucra pământul.
Nimic nu pare mai găunos decât politica din România, o încrengătură de interese ajutate de marile puteri ale lumii să se joace de-a administrarea unei țări. Alegerile locale au scos mută patimă și multă minciună la suprafață, iar acum jumătate din electori par încă loviți de rezultatele consfințite prin vot. Ne vor trebui luni bune să ne adunăm pentru a pune lucrurile cap la cap.
Între timp, economia pare să nu aibă timp de lamentările combatanților politici. E de ajuns să se oprească o zi marile companii pentru ca în urbe să fie haos, să pornească zvonistica și să nu mai putem recupera pierderile provocate. Datele statistice arată frumos pentru Brașov și ne oferă speranța că vom crește din nou în acest an. Comenzile din industrie par să se întețească, în ciuda faptului că marile companii care au fabrici la noi anunță disponibilizări ample. Dar România mai are de recuperat cel puțin 30 de ani din cei 50 cu care ne aruncase comunismul în urmă. Iar companiile locale, ale antreprenorilor autohtoni, par dornice să recupereze acest handicap pe care nu credeam vreodată că îl vom ajunge din urmă.
Ne-au ajutat la acest lucru și aderarea la Uniunea Europeană, și aderarea la NATO, dar și orgoliul pe care l-au avut câțiva oameni de afaceri să arate că se pot face business-uri sănătoase și în România.
Ne dorim mai multă predictibilitate pentru a face lucrurile să meargă, Economia românească are nevoie de o schimbare de paradigmă, în care sunt susţinute în primul rând companiile româneşti pentru a creşte şi pentru a se dezvolta, în paralel cu atragerea de investiţii străine din partea companiilor multinaţionale.
E timpul pentru investiții cu cap în economia românească. De politicieni să ne plângem „la toamnă”.