Aeroportul este bucată din puzzle-ul de dezvoltare al Brașovului care are cea mai mare capacitate de a-i transforma traiectoria.

România a intrat în ultimul deceniu într-un proces de transformare economică și demografică, acesta urmând să se accelereze în perioada următoare. Vom reintra într-un ciclu de urbanizare, dar și de autonomizare regională în care câteva centre urbane mari plus câteva mai mici și mai nișate vor concentra tot mai mulți oameni și putere economică reașezând balanța internă a țării din toate punctele de vedere. Procesul asta este deja vizibil în recensămintele naționale de după 1989, dar încă nu se disting clar toți
câștigătorii și perdanții procesului.

Celebrele „municipii de peste 300.000 de locuitori”, adică Brașovul, Clujul, Constanța, Craiova, Galațiul, Iașiul și Timișoara, vor intra într-o competiție accelerată de a concentra tot mai multă populație și resurse. Nu vor fi singurele, și orașe ceva mai mici gen Oradea, Sibiu, Târgu Mureș sau Pitești își vor juca propriile cărți, iar Bucureștiul își va lua și el partea lui. Acest proces va duce la descentralizarea de facto a țării, chiar dacă varianta lui administrativă și legală a fost un eșec deliberat al clasei politice, speriată de perspectivă de a pierde hățurile.

Fiecare comunitate va trebui să-și limpezească gândirea strategică, să-și valorifice avantajele și să-și reducă vulnerabilitățile, pentru a se asigura că iese câștigată și nu șubrezită din acest proces. Brașovul are perspective bune de a fi un beneficiar net al acestui proces și de a rămâne în prima ligă a centrelor urbane din România. Dar are și vulnerabilități majore și riscă să rămână semnificativ în urma Clujului, Iașiului sau Timișoarei și chiar a Craiovei sau Constanței dacă nu-și joacă atent cărțile. Aeroportul este un element cheie în dezvoltarea Brașovului și un imperativ de dezvoltare cât mai urgent.

Aeroportul este bucată din puzzle-ul de dezvoltare al Brașovului care are cea mai mare capacitate de a-i transforma traiectoria. Îi conferă o legătură directă cu lumea și astfel îi dă autonomia necesară pentru a-și valorifica la maxim avantajele. Îi reduce dependența de București, îi amplifică foarte mult potențialul turistic, îi creează premizele pentru a-și crește industriile dependente de mobilitate (gen IT-ul și outsourcing-ul), îi anuleaza unul din handicapurile majore de infrastructură în raport cu competitorii direcți gen Cluj, Timișoara, Iași, Craiova sau Constanța.

Foarte important, aeroportul este bucata de infrastructura care stă exclusiv în puterea noastră, a comunității.

Autostradă până la Comarnic sau până la Sibiu depind de decizia de la București. Aeroportul nu.

Și presupunând că s-ar lua decizia, execuția autostrăzii peste munți se poate lungi ani și ani, vezi cazul Sibiu-Pitești. Aeroportul e deja pornit și se poate finaliza într-un an-doi.

Nu mă voi apuca aici să demontez fiecare contra-argument adus aeroportului pentru că ar fi încă un întreg articol. Dar voi răspunde la cel mai important. Anume că aeroportul Brașov nu ar avea trafic suficient. În Lublin, un oraș polonez de dimensiuni similare Brașovului și aflat tot cam la 160 de km de capitala Varșovia, s-a inugurat un aeroport de la zero în decembrie 2012. În trei ani de operare completă aeroportul a ajuns la 265.000 de pasageri pe an, adică cifre de trafic similare cu Sibiul sau ceva mai mic decat Targu Mures. Lublin nu e unul din principalele centre urbane ale  Poloniei, așa cum Brașovul e al României, și nici nu e una din principalele destinații pentru turiștii străini acolo așa cum este Brașovul aici.

Feeling-ul meu este că aeroportul Brașov poate ajunge în 3-4 ani la 500.000 trafic anual, și în 7-8 ani la un milion. Este foarte adevărat că nu ar fi profitabil la început, dar și-ar merita cu prisosință subvenția pentru impactul de dezvoltare pe care l-ar genera. Sibiul și Târgu Mureșul sunt foarte mulțumite azi să și le subvenționeze p-ale lor la circa 300.000 trafic anual.

Urmăresc subiectul de mulți ani și scriu constant pe pagina personală de Facebook despre el. Zic deja de ceva vreme că nu cred că aeroportul se poate realiza fără implicarea directă a comunității și fără presiune constantă pe autorități. Primăria, Consiliul Județean și parlamentarii de Brașov s-au învățat să folosească tema ca să se faulteze unii pe alții. E mai simplu să pasezi responsabilitatea politică decât să duci proiectul la capăt. Dintr-un schimb de replici între doi consilieri locali, purtat pe pagina mea de Facebook în ianuarie 2016, am aflat că subiectul aeroportului nici măcar nu a fost pe agenda vreunei întâlniri a CL din iunie 2012 și până în 2016. Gradul de demagogie pe subiect este uriaș. Fără presiunea constantă a comunității și monitorizare directă a evoluției proiectului de către comunitatea de business a orașului nu vom vedea aeroportul realizat.

Pentru că altfel, odată ce aleșii se vor vedea cu noile mandate în buzunare după 5 iunie, aeroportul riscă să fie dat uitării încă 4 ani, iar Brașovul să piardă din ce în ce mai mult teren în competiția cu alte orașe din România.