STORY | Desenul cu creta, transformat în afacere de o brașoveancă

Anca Timiș este o brașoveancă îndrăgostită nebunește de artă. Desenează cu drag, cu răbdare și bucurie, astfel că a reușit să transforme talentul și pasiunea într-o  afacere „colorată”. Banalele ziduri negre se transformă rapid în povești create cu multă imaginație și har.

Brașoveanca a studiat Dreptul, dorindu-și să profeseze ori în Diplomație, ori în ONG-uri, în caritate. Și cum se întâmplă de obicei, când tu nu ești sigur, viața îți arată drumul pe care trebuie să mergi ca să ajungi unde trebuie.

„M-am simțit mereu un om bogat, și nu vorbesc aici despre bani, care are multe de dăruit și care are privilegiul de a fi de folos celor din jur, celor în situații de viață dificile. Așa încât mai întâi voluntar, apoi președintele Filialei Brașov a Organizației Salvați Copiii, apoi iar voluntar în câteva ONG-uri mi-am urmat drumul profesional. E de tăcut aici – ce faci din caritate se cuvine să rămână nespus. De arte nu am stat departe niciodată. În paralel cu facultatea, am studiat teatrul, artele decorative, pictură, grafică, ceramică, terapie prin artă, muzică, managementul artei. Nu cred că există an în care să nu descopăr o nouă jucărie, artistică, desigur. Caligrafia, iarăși, mă fascinează de ani buni”, a explicat Anca Timiș.

Creativitatea, elementul cheie

Anca Timiș vorbește despre ea ca fiind un „soi de puzzle”, care îmbină calitatea de profesor de arte la Colegiul Național „Johannes Honterus”, cu cea de artist plastic, de caligraf, de mentor în scrisul de mână pentru copii și adulți, cu cea de voluntar și cu cea de liber profesionist în zona creativă. Creativitatea este elementul cheie în preocupările sale, de aceea ce face ea este inedit, unicat, așa cum este cazul desenelor cu cretă.

„Stau pe perete un timp, apoi cu un simplu burete, totul dispare, lăsând loc unei alte povești desenate.Un perete gol, negru, este pentru mine o promisiune, o invitație la joacă cu creta, o promisiune pentru zâmbetele ce vor urma după ce va fi colorat. Oamenii spun: aș vrea ceva cu natură, o pădure, poate, sau o apă, sau nu știu exact, fă tu cum vrei. Asemenea invitații îmi plac cel mai mult, e provocator să pun împreună incertă din mintea cuiva cu viziunea mea. Iese întotdeauna cel mai fain”, a mărturisit brașoveanca.

Ca o „stăpână”, arta o însoțește de când se știe, deși nu bănuia că a recita frumos pe o scenă la câțiva ani și a avea desenele expuse la panoul școlii înseamna, de fapt, că ai suflet de artist.Odată cu frecventarea cursurilor Școlii Populare de Arte din Brașov, în liceu, a simțit că acesta este drumul pe care trebuie să îl urmeze și astfel și-a îndreptat pașii spre o carieră în domeniul creativ. Au urmat expoziții colective și personale, interacțiuni cu alți artiști, o viață trăită în spiritul artei.

Trecerea de la pensulă la cretă

Știind că Anca pictează, o arhitectă a întrebat-o dacă ar desena pe un perete de tablă la o firmă din Brașov. A urmat apoi partea de studiu ce cuprinde desenul cu cretă.

„Era ceva diferit, era textura cretei, era dimensiunea la câțiva ani mare de aproximativ 20 mp, era subiectul lucrării care să îmbine elemente de panificație, specifice profilului la câțiva ani firmei cu elemente de marketing, brand, multe aspecte care nu aveau nimic în comun cu pictura în ulei. O lucrare care mai este și astăzi acolo, cred că a împlinit trei ani, o lucrare dragă în mod deosebit, așa cum îți este dragă «prima dată» din orice. Am descoperit cu această ocazie că desenul cu cretă nu este doar o joacă de copii, ci o metodă creativă de personalizare a diverselor spații comerciale sau nu”, a adăugat femeia.

Un metru pătrat de desen cu creta necesită o oră de muncă

Pentru a putea picta cu creta este nevoie de o suprafață vopsită în negru, de obicei, care să suporte ștergeri repetate. Anca spune că face, de obicei, o schiță în creion, de multe ori pe hârtie milimetrică, schiță ce va fi apoi transformată.

„Prefer să am și un procent de libertate a creativității, de viziune personală, de alegere a cromaticii, de exemplu. Aleg să lucrez singură, s-a întâmplat și să fiu închisă noaptea într-o școală, după program, atunci e liniște, sunt concentrată, nu mă grăbesc, ascult jazz și desenez până nu mai pot. Cu drag, cu răbdare, cu bucurie. Și pe perete este nevoie să schițez repere, să aliniez și să spațiez corect, să ajustez compoziția, pentru că, de multe ori, când suprafața este mare e imposibil să cuprinzi totul într-o privire sau într-o mână. Durează mult, ca să vă închipuiți, socotiți cam o oră de lucru pe fiecare metru pătrat. Iar după ce este gata, mă întorc a doua zi, să văd cu alți ochi, poate am scăpat vreun detaliu, poate am uitat să șterg liniile ajutătoare. Iar la sfârșit zâmbesc, semnez și îmi iau la revedere”, a detaliat artista.

Este important ca pigmenții cretei să fie de cea mai bună calitate, alt­fel se decolorează repede. Anca nu face excepții, folosind cele mai bune materiale și instrumente de desen. Pastelurile sunt preferatele ei.

„Mă port cu peretele ca și cu o pânză uriașă. Mai folosesc markere cu vopsea-cretă acolo unde am nevoie de precizie mare sau de intensitate cromatică puternică. Este așa o contradicție plăcută între suprafața rigidă, neagră și textura prăfoasă a cretei. Zic de multe ori că este o mângâiere creta pentru arțăgosul perete”, a mai spus Anca.

„Numai pe apă nu am desenat”

Cei ce doresc să-și promoveze sau decoreze businessul au parte de unicitate, creativitate și de energia lucrului însuflețit de atingerea umană. Anca a desenat în școli, grădinițe, societăți comerciale, restaurante, cafenele, spitale, case particulare, pensiuni, pereți exteriori, grădini, birouri, ferestre, mașini.

„Cred că numai pe apă n-am desenat… Desigur că am o formă juridică de lucru, se numește Art Addict Atelier SRL, iar colaborările cu instituțiile publice și alte entități juridice mă onorează și mă bucură și aduc un plus de satisfacție preocupărilor mele artistice”, a declarat brașoveanca.

Îți amintește cu nostalgie de primul desen cu creta realizat la fima Novapan din Brașov. Se întinde pe mai mulți pereți, iar tematica principală este panificația.

„Școala de la Sânpetru, Grădinița de la Sânpetru tot de mine sunt desenate. La grădiniță, fiecare sală are o tematică diferită, în funcție de grupa de copii. La Hospice Casa Speranței am desenat salonul de recepție a adulților și în birouri, res­taurantul unui prieten, pe strada Postăvarului. La Old Jack, în Piața Sfatului, am scris meniul pe perete tablă. În grădina Artigianale, pe strada Mureșenilor, am desenat pereții panou ai barului, în cadrul unui eveniment din vara aceasta. Pensiunea Monti Chalet din Poiana Brașov are pe pereții exteriori logo și picturi făcute de mine. În curtea Colegiului Honterus am pictat, împreună cu alți părinți voluntari, zone de joacă pentru copii. Prin casele oamenilor, iar, tot felul de peisaje, povești, pe astea nu le mai punem. Multe, mărunte, mari și foarte mari, cine le mai ține minte pe toate?  Și vă mai spun un secret: acasă am un perete tablă în living, de fiecare dată când avem un sărbătorit sau se schimbă anotimpul primește desen nou, așa că tot timpul am treabă să desenez ceva, ori pentru mine, ori pentru ceilalți”, a povestit artista.

„Sunt frumoși oamenii pentru care desenez, au ceva al lor, avem ceva în comun”

Oameni de business, din turism și servicii, din instituții școlare sau spitalicești, de obicei manageri care își doresc ceva diferit, unic au apelat la talentul Ancăi. Mai sunt cei care își doresc acasă o anumită atmosferă, pentru ei, pentru copii, poate iubesc marea, muntele, muzica sau o anumită poveste, iar desenul pe perete îi duce tot timpul acolo, în locul acela drag, ca într-o vacanță, ca într-un spațiu sigur, cald. „Sunt frumoși oamenii pentru care desenez, au ceva al lor, avem ceva în comun”, a completat femeia.

Mereu i s-a părut că nu este artă să deseneze flori, pisici, câini, „dulcegării”.

„Cunoașteți și voi tiparul «Eu niciodată n-o să fac aia!». Am trecut și eu pe acolo. Ei bine, creta este prin definiție ceva ludic, e o joacă. Azi, jucându-mă cu creta pe pereți, descopăr plăcerea simplă a unui fluture, a elementelor naturii, a stelelor, a animăluțelor nu mai spun. Sunt și concepte complicate, de pildă, am desenat povestea filosofică dintre Diogene și Platon, sunt compoziții elaborate, când schița durează poate mai mult decât execuția. Un mecanism de roți zimțate îmbinate perfect mi-a mâncat sufletul, dar ce bucurie la sfârșit, când s-a potrivit perfect. Uneori, brioșele și cafelele pe care le desenez îmi trezesc instant pofta și mirosul, nu e ușor să le dai ore atenție. Sau să creezi personaje din povestea preferată a copilului poate fi provocator, mai ales că cei mici sunt cei mai onești critici. Un «wow!» din partea lor valorează cât mii de lei”, a mai spus artista.

Creta o întoarce înspre o filosofie a simplității, a bucuriei, a procesului în sine, a copilăriei. „Praf de cretă suntem și noi, efemeri, colorați, povești de o clipă. Creta este momentul acesta, e satisfacția acestui moment, singurul real. Creta mă învață că, oricât de frumos ar fi un desen, peste un timp, nu va mai fi deloc. Și sunt bine cu asta. Creta este jucăria preferată și profesorul preferat”, a mărturisit ea.

Pictura este interiozare, desenul cu cretă este exteriorizare. Etapele sunt cam aceleași, procesul în sine este altul. Pensula alunecă, are profunzime, îmbină. Creta esențializează, simplifică, pune evidențele în prim plan.

„Pensula mângâie, te poartă, te seduce; creta punctează exact, primar, fără dubii. Poezie există în ambele, n-ai cum, câtă vreme culoarea e de față. Iar alb/negru, în cazul cretei, este dramatic, de neomis, cu forța contrariilor. Copii diferiți, aceeași dragoste, materia este alta. Nu pictez niciodată ca să mă relaxez, în schimb, cu cretă, orice banalitate aș desena e fericire pură”, a mai spus Anca.

Cel mai mult îi place când aduce pe un perete rece și negru lumea interioară a celui ce dorește un desen. Prinde viață. Era doar o imaginație neclară, acum este imagine concretă, colorată, trezește emoție. Ceva ce nu exista, acum e viu, real, îl poți vedea. A desenat, de  exemplu, cele patru anotimpuri. A conectat cu muzica lui Vivaldi și cu personajele dintr-o poveste pentru copii. Nici nu a știut cum va fi, până n-a terminat. A trăit ore în desenul acela, cu simțurile activate. Recunoaște că îi place să picteze visele altora.

Peretele „secret” de acasă, un adevărat jurnal de familie

Acasă are un perete secret, pe care pictează frecvent. „Pot să vă spun că peretele ăsta, de câțiva ani, e un fel de jurnal al familiei. De când copiii iubeau Hello Kitty sau Star Wars, unicorni sau prostioare ca fast food, apoi Porsche sau filozofi, trece peretele ăsta prin chinurile adolescenței, ale primelor îndrăgostiri, ale motivaționalelor, ale rockului ș.a.m.d., de sunt curioasă și eu unde ne ducem. E fain când și ei sau prietenii lor simt să lase un semn acolo: X-ulescu was here”, a declarat Anca.

Afacerea desenelor cu creta s-a dezvoltat excepțional în timp. Artista nici nu se gândea că cineva ar putea să plătească pentru un lucru pe care ea îl face cu atâta plăcere. Prețurile desenelor diferă, în funcție de suprafață și complexitate. Dar pentru a ne face o idee acest tip de artă ar putea fi „taxat” cu ora, pentru care se plătește între 300 și 500 de lei.

„Am renunțat la mentalitatea conform căreia când este pasiune este gratis, nu e sănătoasă pentru nimeni. Adică nu fac lucrurile pentru bani, nu acesta este scopul, însă este echilibrat atunci când fiecare își împlinește nevoia și este nevoie ca artiștii să fie răsplătiți, respectați. Să schimbăm împreună viziunea asupra valorilor. Fiecare are talentul lui și dacă din acesta duce o viață decentă, lumea este mai frumoasă și mai valoroasă. Când iubești ceea ce faci, când perfecționezi constant, când lași acolo ceva din tine, nu ai cum să nu mergi mai sus”, a explicat femeia.

Anca Timiș spune că se apropie de 50 de ani și nu regretă o clipă. Este un dar al vieții să deseneze, să scrie, să picteze, să ccreeze… din nimic.

„Am încă multă treabă, sunt abia la început. Privesc spre oameni cu iubire și uimire, iubesc arta în atâtea forme, încât nu știu pe care o voi putea deprinde până la capăt. Concret, vreau să fac aceleași lucruri ca până acum, însă mult mai bine. În fiecare zi mai bine, un strop. Nu am ambiții financiare, sau orgolii de supremație artistică. Vreau să creez pentru oameni vii, reali, cu emoții. Vreau să învăț mereu, vreau să învăț pe alții din ce știu. Să insuflu dragostea față de artă, de autentic, de unicitate. Vreau să mă schimb pe mine, nu lumea. Vreau să nu uit că o simplă cretă poate schimba chimia umană, că un perete negru poate deveni o lume de povești și că în fiecare zi contează cum ți-ai scris povestea. Poate peretele meu este negru, însă culori am nenumărate.

Iubiți și faceți ce vreți!”, a încheiat Anca Timiș.